Gel anticelulitic cu cafea verde, guarana si castan, 150ml - Tranvital Quantum

Gel anticelulitic cu cafea verde, guarana si castan, 150ml - Tranvital Quantum

Gelul Anticelulitic cu extract de cafea verde, guarana si castan, este un produs destinat indepartarii celulitei datorita substantelor, care prin efectul lor, grabesc procesul de disparitie a grasimilor impiedicand totodata depunerea acestora.

Beneficii:

-Extractul de cafea verde, cu efect revigorant si stimulant al microcirculatiei, aduce pielii o senzatie de confort si prospetime;
-Extractul din seminte de guarana (Paullinia cupana) contribuie la drenarea toxinelor din tesuturi, eliminarea excesului de apa, activarea metabolismului celular;
-Extractul din seminte de castan salbatic (Aesculus Hyppocastani Semen) creste circulatia sanguina, asigurand astfel oxigenarea tesuturilor izolate de acumulari adipoase de sub epiderma;
-Extractul de aloe (Aloe Capensis), in compozitia speciala de gel, are un rol important in absorbtia principiilor active.

Compozitie:

Aqua, Glycerin, Propylene Glycole, Caffeine benzoate, Triethanolamine, Peg-40 hydrogenated castor oil, Aesculus hippocastanum extract, Centella asiatica extract, Carbomer, Alcohol denat, Parfum, Green coffe bean extract, Paullinia cupana fruit extract, Imidazolidinyl urea, Aloe species resin, Disodium edta, Phenoxyethanol, Chromium triclorid, Methylparaben, Butylparaben, Ethylparaben, Hexyl cinnamal, Benzyl salicylate, Isobutylparaben, Propylparaben, Hydroxycitronellal, Hydroxyisohexyl 3-cyclohexene carboxaldehyde, Coumarin, Isoeugenol.

Administrare:

Se aplica pe piele in strat subtire si se maseaza energic pana la absorbtie completa; se recomanda masajul pe zonele afectate de celulita, de 2 ori pe zi, timp de cel putin 8 saptamani.

Rolul componentelor:
Boabele de cafea verde sunt boabe neprajite ce provin de la arborele de cafea (Coffea Arabica). Boabele de cafea verde sunt mai sanatoase decat boabele de cafea prajite, asta pentru ca, prin prajire, o parte din antioxidantii naturali ce se regasesc in cafea sunt inlaturati.
Cafeaua verde este cafeaua cruda, neprajita, neprelucrata termic, cu o aroma mult mai intensa decat cea clasica.
O serie de studii atesta faptul ca antioxidantii din cafeaua verde impiedica distrugerea celulelor, prin consumul acesteia fiind prevenite multe boli printre care si cele cardiovasculare.
Majoritatea persoanelor consuma cafeaua dupa ce aceasta a trecut printr-un proces intreg de prelucrare.
Cercetatorii au studiat efectele pe care le are asupra organismului consumul boabelor de cafea in stare cruda si au descoperit o serie de beneficii.
De asemenea, prin prajire si acidul clorogenic este indepartat, iar despre acesta se stie ca are un potential ridicat atunci cand vine vorba despre stimularea metabolismului si combaterea obezitatii.
Cafeaua verde a devenit faimoasa in anul 2012, atunci cand celebrul Dr. Oz a mentionat in cadrul propriei emisiuni ca boabele de cafea verde ard grasimile rapid. Incepand din acel moment, o serie de studii au fost facute pe aceasta tema, cele mai multe dintre ele confirmand efectele benefice pe care cafeaua verde le are.
Studiile realizate in ultimii ani au dovedit ca boabele verzi de cafea ajuta in lupta cu kilogramele in plus
Consumul de boabe de cafea neprajite scade tensiunea arteriala
Impiedica acumularea depozitelor de grasime
Cofeina din boabele verzi de cafea are efecte pozitive asupra dispozitiei tale
Cofeina din boabele verzi imbunatateste concentrarea si memoria
Suprima apetitul, reducand poftele
Scade nivelul de colesterol din sange
Reduce efectul radicalilor liberi asupra frumusetii pielii
Hidrateaza pielea datorita acizilor grasi precum acidul arahidonic ori acidul linoleic
Intareste sistemul imunitar
Combate calvitia

Guarana a fost domesticită în zona pădurilor interfluviale dintre Tapajós-ul inferior şi Madeira inferioară în Brazilia amazoniană. Nu este foarte clar care anume trib a domesticit guarana, dar Sateré-Maué care trăiesc de-a lungul râului Maué şi a afluenţilor săi cultivă extensiv guarana, planta făcând parte din mitologia lor. Un mit al acestei populaţii povesteşte cum guarana s-a născut din ochii unui băiat care a fost ucis; într-adevăr, la coacere, fructele guaranei seamănă cu nişte ochi, iar coaja roşie şi mezocarpul de sub ea lasă să se vadă o sâmânţă neagră, ca un iris.
Guarana a fost demult preţuită pentru proprietăţile sale energizante şi curative. La sfârşitul secolului XVII, de exemplu, misionarul iezuit João Felipe Betendorf nota că membrii Sateré-Maué (pe atunci cunoscuţi ca Andirazes) preţuiau guarana la fel de mult pe cât preţuiau pe atunci europenii aurul, pentru că băutura preparată din ea dădea atât de multă energie, încât la vânătoare puteau merge de la o zi la următoarea fără să simtă foame. Părintele Betendorf nota că guaraná se bea pentru scăderea febrei şi pentru vindecarea durerilor de cap, şi ca diuretic puternic.
În timpul colonizării guarana era vândută ca fortifiant, stimulent, tonic, antidot pentru febră, pentru prevenirea rigidizării arterelor, şi pentru tratamentul migrenelor. A fost considerată deosebit de eficientă pentru tratarea diareei şi dizenteriei. Peste două secole, Francisco Xavier Ribeiro de Sampaio, un judecător brazilian, avertiza că, consumul exagerat de guarana poate duce la insomnie, şi chiar la impotenţă. La mijlocul secolului XVIII, în timp ce vizita Santarém de-a lungul Amazonului mijlociu, al patrulea episcop al Belém-ului, Dom João de São José de Queirós da Silveira, a apreciat foarte mult guarana dar a avertizat de asemenea că, consumul excesiv poate duce la insomnie şi la stări de ameţeală.
Utilizările medicinale ale guaranei sunt în mare similare cu cele ale cafelei – pentru dureri de cap şi migrene, pentru stări depresive medii, şi ca energizant. Având în vedere conţinutul semnificativ în taninuri, utilizarea pe termen foarte lung nu este recomandată, din cauză că taninurile reduc abilitatea intestinelor de a absorbi nutrienţii. Fiind astringentă, tratează de asemenea şi diareea. Minerii brazilieni beau constant suc de guarana în credinţa că aceasta previne multe boli.
Este un bun stimulent adrenal pe termen scurt pentru că furnizează materia primă de care au nevoie glandele suprarenale pentru sinteza hormonală. Fructele de guarana nu au efectul dur al cafeinei ca şi potenţialul său pentru dependenţă, negenerând stările de agitaţie, iritabilitate şi nervozitate caracteristice acesteia. Taninurile şi saponinele din seminţe încetinesc rata de dizolvare şi absorbţie a guaraninei. Această eliberare lentă furnizează un efect energizant susţinut de lungă durată. O doză zilnică de 1 g conţine mai puţin de 20% din cafeina dintr-un cappuccino obişnuit.
În ultimii 10-20 de ani au început să apară gherete cu guarana pe unele străzi din Brazilia, care vând băuturi pe bază de guarana preparate în blender cu gheaţă. Formulele pentru băuturile energizante variază între vânzători, dar în general conţin nuci, alune, nuci braziliene, lapte praf, rădăcini afrodisiace şi pulbere sau sirop de guarana; unii adaugă fructe precum avocado, sau ouă de prepeliţă. Pireurile din guarana preparate în gheretele ambulante sau în cafenelele din Brazilia Amazoniană sunt revigorante, şi similare în textură şi efect cu un frappucino servit în cafenelele din America de Nord.

Aesculus hippocastanum L.- Castanul sălbatic, cunoscut şi sub denumirea botanică de Aesculus hippocastanum sau Aesculus vulgare, este un arbore din familia Sapindaceae, total diferit de castanul comestibil, şi a fost adus în Europa mult mai recent. Castanul sălbatic este un arbore ornamental ce poate ajunge până la 20 m înălţime, având frunze opuse, digitate, flori albe cu pete roşii sau galbene, iar fructul în formă de capsulă ţepoasă, cu 1-3 seminţe mari şi brune, cu miezul amar şi astringent. Înfloreşte din aprilie până în iunie, iar fructele se recoltează în august-septembrie. Denumirea hippocastanum, este o traducere a denumirii sale comune, care i-a fost dată datorită faptului că vindeca de tuse caii şi alte bovine.
Castanul sălbatic a fost indigen în unele zone din Asia (Persia, nordul Indiei), de unde a fost adus şi în Europa. Acum este comun în multe regiuni temperate ale lumii unde s-a răspândit rapid, fiind extensiv cultivat ca ornamental în parcuri sau de-a lungul aleilor.
Seminţele de castan abundă în amidon, dar au gust amar, dezagreabil care a prevenit utilizarea lor ca aliment. Acestea conţin 3-10% amestec de glicozide triterpenice acilate (saponine). Alţi constituenţi includ flavonoide (0,3%) în principal di- şi triglicozide ale cvercetinei şi kaempferolului, steroli, ulei esenţial şi o mare proporţie de amidon (30-60%). Derivaţii cumarinici (esculina şi fraxetina) sunt prezenţi în alte părţi ale plantei, dar nu în seminţe sau în coaja seminţelor.
Tradiţional, seminţele de castan au fost utilizate pentru tratarea venelor varicoase, a hemoroizilor, flebitei, diareei, în caz de febră şi creşterea în dimensiune a prostatei. Comisia Germană E a aprobat utilizarea lor în tratamentul insuficienţei venoase cronice la nivelul membrelor inferioare. Utilizat în fitoterapie ca adjuvant în tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a simptomelor asociate, ca adjuvant în tratamentul venelor varicoase.
Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut întrebuinţa fructele de castan îndeosebi ca decoct, cu rezultate bune în scrofuloză; sub formă de praf, pentru combaterea catarurilor stomacale şi intestinale, diareei, colicilor, hemoroizilor, gazelor abdominale, şi apoi în tulburările circulatorii venoase din bazin şi regiunea venei porte. Coaja mai servea contra unor boli de piele, sau ca unsoare contra arsurilor provocate de arşiţa soarelui.
Utilizarea tradiţională a seminţelor de castan în afecţiuni vasculare periferice este susţinută de studii preclinice în care s-au observat efectele anti-inflamator şi de vasoprotector. S-a stabilit că extractul din sămânţa de castan are proprietate antiexudativă şi reduce permeabilitatea peretelui capilar ducând la un efect general antiedematos. Sunt disponibile date clinice care susţin efectul tonic venos – inclusiv studii efectuate pe persoane sănătoase – după administrarea orală a unei doze unice de 150 mg extract standardizat din sămânța de castan prin măsurători pletismografice efectuate la două ore după administrare, s-a constatat o creştere semnificativă a tonusului venos şi o scădere a capacităţii venoase.