Fiorda Vocal 30 cpr Plant Extrakt

Fiorda Vocal cu aroma de portocale 30 cpr Plant Extrakt

Prin ingredientele sale (Lichen-de-piatră-islandez și Nalbă-mare) FIORDA VOCAL PORTOCALE ajută persoanele care sunt: expuse la frig, aer încălzit sau condiționat, variații mari de umiditate și temperatură a aerului, fum de țigară; își folosesc mult vocea, de ex. profesori, vocaliști, prezentatori; practică sport, când în mod frecvent aspiră aer pe gură; sau care prezintă: uscăciunea gurii; răgușeală; corzi vocale tensionate; tuse. 

Beneficii:

Mucoasa orală este o barieră de protecție împotriva agenților agresivi, iar dacă este bine hidratată oferă confort la înghițire și vorbire. Pentru a funcționa corespunzător, trebuie hidratată constant, iar structura sa menținută intactă. Prin urmare, este important ca mucoasa orală să fie îngrijită, pentru protecția gâtului și a laringelui.

Prin ingredientele sale (Lichen-de-piatră-islandez și Nalbă-mare) FIORDA VOCAL PORTOCALE ajută persoanele care sunt: expuse la frig, aer încălzit sau condiționat, variații mari de umiditate și temperatură a aerului, fum de țigară; își folosesc mult vocea, de ex. profesori, vocaliști, prezentatori; practică sport, când în mod frecvent aspiră aer pe gură; sau care prezintă: uscăciunea gurii; răgușeală; corzi vocale tensionate; tuse.

Lichenul-de-piatră-islandez (Cetraria islandica L.) și Nalba-mare (Althaea officinalis L.) au efect emolient și plăcut asupra cavității bucale, a gâtului, faringelui și corzilor vocale, fiind calmante în caz de iritație a gâtului și a faringelui.

Lichenul-de-piatră-islandez (Cetraria islandica L.) conține compuși cu proprietăți de susținere a sănătății sistemului respirator, a bronhiilor, fiind util în caz de tuse.

Lichenul-de-piatră-islandez (Cetraria islandica L.) și Nalba-mare (Althaea officinalis L.) conțin compuși cu proprietăți de susținere a sistemului imunitar împotriva agenților externi, contribuind la starea fizică de bine.

Acidul hialuronic (sub formă de sare de sodiu) este o polizaharidă naturală. Este prezent în țesutul conjunctiv, piele și articulații. Acidul hialuronic are capacitatea de a lega apa

Compozitie:

agenți de umezire: sorbitol, sirop de maltitol, apă purificată; agent de îngroșare: gumă

arabică; extract apos 0,1-0,5:1 (sorbitol, sorbat de potasiu) de Lichen-de-piatră-islandez

(Cetraria islandica); extract apos 3-4:1 (sorbitol, sorbat de potasiu) din rădăcină de Nalbămare (Althaea officinalis); acidifianți: acid citric anhidru, acid ascorbic; concentrat de

Portocale; aromă de Portocale; hialuronat de sodiu; agent de glazurare: ceară carnauba;

îndulcitor: sucraloză.

Supliment alimentar cu îndulcitor

• 30 comprimate pentru supt

Administrare:

Adulți și copii de peste 4 ani: 1 - 6 comprimate pe zi. Comprimatul se menține în gură până la dizolvare. Se recomandă să nu se bea sau să nu se mănânce cel puțin 30 minute după dizolvarea comprimatului.

A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

Produs sigur pentru femeile însărcinate și care alăptează!

Produs sigur pentru diabetici! FĂRĂ ZAHĂR ADĂUGAT.

Atentionari:

A nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingrediente.

Ingerarea unei cantități mai mari poate avea efect laxativ.

Suplimentele alimentare nu pot substitui o dietă variată, diversificată și un mod de viață sănătos.

Produsul conține acid hialuronic.

Se păstrează la temperatură de sub 25°C, în loc uscat, protejat de lumină.

A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici!

Produsul este ambalat în cutie cu 30 de comprimate, 2 blistere a câte 15 comprimate.

Comprimatele au culoare brun-portocalie și aspect moale.

Rolul componentelor:

Cunoscut sub denumirile populare de mușchi de munte, mușchi creț, jeleghin de munte, lichenul de piatră are o istorie lungă de utilizare ca aliment şi ca remediu natural în Europa centrală şi America de Nord. Este un mușchi răspândit pe stâncile și platourile din zona alpină expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate. La noi în țară este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului, Munții Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului. Cuvântul lichen derivă din grecescul „leichein” (a linge, a întinde pe o suprafață), sugerând modul în care lichenul se întinde pe suprafața pe care crește. Bartholin descrie planta în 1671 și o recomandă ca purgativ.
Mușchiul de piatră este un lichen cu tal fructiculos (sub forma unei tufe de mici dimensiuni), erect, de culoare brun-închis cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în mai mulți lobi. În scopuri medicinale se folosește planta Lichen Islandicus (întregul tal) recoltată începând din aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe vreme uscată.
Conține o grupă de polizaharide (lichenina și izolichenina), un principiu amar și substanțe mucilaginoase care-i conferă calități calmante și emoliente asupra tractului respirator si gastro intestinal. Datorită acidului usnic, o altă componentă importantă din compozitia plantei, mușchiului de piatră i se atribuie o puternică acțiune antibiotică și antispastică. Polizaharidele din Cetraria islandica au activitate imunologică atât in vitro cât şi in vivo și sunt implicate în efectul antiinflamator al acestui mușchi. Prin aceste proprietăţi, lichenul de piatră este folosit cu succes în tratarea gripelor, traheobronşitelor acute, bronşitelor cronice, laringitelor acute şi cronice, astmului bronşic, hepatitei cronice, vomismentelor de sarcină, afecţiunilor gastrice, tumorilor tubului digestive. Extractele de licheni sunt pentru organism tonice generale şi se folosesc sub formă de infuzie, tinctură sau decoct.
Studiile făcute recent se îndreaptă spre o acțiune antioxidantă a lichenului de piatră, acesta fiind un potențial antioxidant natural.

Nalba este o plantă ierboasă, perenă, ce creşte până la 1,5-2 m, cu peri catifelaţi pe toate părţile aeriene, cu tulpina cilindrică, frunze lung peţiolate, palmat lobate cu 3-5 lobi, verzi-albicioase, catifelate; florile, cu corola cu 5 petale alb-roz şi cu stamine numeroase violete cu antere roşii, sunt dispuse rar, în raceme, la vârful tulpinii; fructul este o capsulă turtită ce se desface în 13-20 mericarpii cu câte o sămânţă reniformă turtită lateral. Se recoltează rădăcinile plantei în perioadele martie-aprilie sau octombrie-noiembrie; se pot recolta şi frunzele, înainte de înflorire, în iunie, iar florile pe toată perioada înfloririi.

Denumirea botanică provine dintr-un cuvânt grecesc, altho, însemnând „ a vindeca”. Înainte de a fi medicament, nalba mare a fost folosită ca aliment. În timpul perioadelor de foamete, mai ales în Evul Mediu când culturile erau distruse, oamenii fierbeau rădăcina de nalbă şi o prăjeau cu ceapă în unt. Romanii o considerau o delicatesă ca aliment, iar chinezii o utilizau de asemenea în bucătărie. Terminaţiile tinere ale plantei sunt consumate şi acum în unele regiuni din Franţa ca tonic de primăvară. Francezii, acum câteva secole caramelizau înainte de consum rădăcina de nalbă (pate de nalbă); aceştia decorticau rădăcina până la pulpa albă, o fierbeau până devenea moale şi elibera dulceaţa, apoi adăugau zahăr. Unele ghiduri de supravieţuire sugerează că e bine de avut planta în rucsac pentru drumeţii prin sălbăticie.
Istoricul nalbei ca plantă medicinală datează din timpul lui Theophrastus (372-286 ÎC) care a menţionat că rădăcina de nalbă era consumată în vin dulce pentru tuse. Hippocrate prescria un decoct din rădăcini pentru tratarea contuziilor şi a sângerărilor din răni. Medicul grec Dioscorides recomanda compresele din rădăcină pentru muşcăturile insectelor şi prescria un decoct pentru dureri de dinţi şi vomă, şi ca antidot în cazul otrăvirilor. În secolul IX, împăratul Carol cel Mare a ordonat cultivarea nalbei în mănăstirile sale. În secolul X medicii arabi foloseau compresele din frunze de nalbă ca remediu în inflamaţii iar vindecătorii populari timpurii din Europa foloseau rădăcina nalbei atât intern cât şi extern pentru acţiunea sa calmantă în tratamentul durerilor de dinţi, iritaţiilor gâtului, problemelor digestive, şi iritaţiilor tractului urinar. Cei care, în timpul inchiziţiei, urmau să fie supuşi torturii prin fier înroşit, se ungeau cu un amestec din sevă de nalbă, albuş de ou şi seminţe de pătlagină – acest amestec forma un înveliş protector pentru piele reducând efectele arsurii şi altfel dovedind nevinovăţia lor. Culpeper o recomanda de asemenea, iar începând de la mijlocul secolul XIX a fost inclusă în Farmacopeea Statelor Unite. În Europa apare în majoritatea farmacopeelor şi publicaţiilor importante de profil, încă din 1926.
Apare în Farmacopeea Română din 1862. Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut constata pentru rădăcină şi frunze, administrate ca extracte reci, o acţiune calmantă şi anticatarală, utilă în bolile de stomac şi în enterite, contra tusei şi contra leucoreei, pentru uzul intern fiind preferată mai ales rădăcina, iar frunzele pentru uzul extern. Acestea se foloseau în catarurile pulmonare şi bronhiale, în aprinderile vezicale şi renale, atonie vezicală, clisme pentru enterite, în metrite şi vaginite, gargare pentru stomatite.
Medicina populară românească mai întrebuinţează frunzele şi florile de nalbă sub formă de ceai ca expectorant şi calmant al tusei sau aplică fiertura de rădăcină şi frunze pe ulcerele dureroase. Astăzi ştim că rădăcina de nalbă mare conţine în principal mucilagii, iar pe lângă acestea pectine, amidon, mono- şi di- zaharide, flavonoide, acizi fenolici, cumarine, şi manifestă efect demulcent, emollient, diuretic, anti-inflammator şi expectorant.