FAVICOMPLEX EUCALIPT 20 ml Favisan

FAVICOMPLEX  EUCALIPT 20 ml Favisan

Pentru răceli, afecțiuni sinusale, tuse.

Compoziție: alcool etilic, ulei de eucalipt, ulei de ienupăr, ulei de lavandă

Recomandări: adjuvant în toate tipurile de febră, infecții ale tractului uro-genital și respirator, afecțiuni sinusale, diaree, dizenterie, cistită, retenție fluidă, infecții la nivelul gâtului, artrită reumatoidă, nevralgii, herpes, plăgi, afecțiuni cutanate, parazitoze, plăgi deschise, luxații, dureri musculare. Eficacitatea antiseptică i se datorează ozonului care se formează prin oxidarea unei terpene.

Mod de utilizare:

A. Băi. Adăugați 10-15 picături în apa de baie generală sau în apa pentru baia de șezut, de mâini și de picioare. Baia durează 15-25 de minute.

Reconfortează și revitalizează întregul organism.

B. Inhalații. Adăugați 10 picături în 100 ml apă fierbinte și inspirați vaporii care se degajă. Înfășurați capul cu un prosop care să cuprindă și vasul, spre a menține vaporii într-un volum redus. Inspirați adânc, la început pe nas, apoi pe gură, după care aburiți urechea și capul, spre a elimina blocajele de circulație sanguină și limfatică. Reluați acest procedeu, de 2-3 ori pe zi, în bolile acute. În bolile cronice, inhalația se face de preferință seara, înainte de culcare. În timpul zilei, evitați diferențele mari de temperatură a aerului.

C. Comprese. Înmuiați în apă fierbinte tifonul în patru straturi, având o suprafață suficient de întinsă pentru a acoperi în întregime aria supusă acestei proceduri, stoarceți-l atât cât să nu picure și impregnați-l cu 20 de picături de Favicomplex aromat de eucaliptol. Învețili zona bolnavă cu această fașă, iar deasupra trageți o folie subțire de plastic. Mențineți compresa de seara până dimineața, preferabil acoperită cu o pătură sau cu o flanelă, spre a păstra o temperatură ridicată, constantă.

D. Uz intern:

1) 3-4 picături la un pahar cu ceai cald, de 2-3 ori pe zi

2) 3-4 picături pe o linguriță de miere, apoi se bea un pahar cu ceai

Reacții adverse: Evitați supradozarea. Nu depășiți 40 de picături pe zi (administrarea internă, băi, comprese, inhalații). Folosirea abuzivă ar putea provoca iritații locale ce favorizează dezvoltarea inflamațiilor acute sau a spasmului bronșic.

Rolul componentelor:

Eucaliptul este un arbore foarte înalt (ajunge până la 140 m înălţime), originar din Tasmania. Frunzele sunt persistente, simple, cele tinere sesile, ovate, subţiri, iar cele mature alterne, peţiolate, falciforme. Mezofilul frunzelor conţine buzunare secretoare de ulei esenţial. Ca produs vegetal se utilizează frunzele mature recoltate tot timpul anului sau în perioada aprilie-septembrie.

Denumirea de Eucalyptus înseamnă „bine acoperit”, referindu-se la capacul mic ce acoperă mugurele înainte de înflorire.

Se spune despre eucalipt că este cel mai util arbore din lume. Aborigenii din continentul Australian îl priveau ca pe o plantă medicinală ce vindecă tot.

Genul Eucalyptus cuprinde cca. 300 de specii cu 700 de varietăţi, fiind utilizate pentru orice de la fabricarea hârtiei, mulci, combustibil, ca lemn de esenţă tare, pentru asigurarea umbrei, şi ca protector în calea vânturilor până la ajutor în lupta împotriva malariei. Sistemul său radicular extins absoarbe o cantitate mare de apă, motiv pentru care a fost cultivat în zonele infestate de malarie pentru drenarea terenurilor şi purificarea aerului.

Botanistul şi exploratorul german, baronul Ferdinand Von Muller, a sugerat că aroma arborelui se poate dovedi antiseptică. În 1855 guvernul francez a trimis seminţe de eucalipt în Algeria pentru realizarea de culturi, urmare a acestui fapt fiind transformarea unor zone contaminate în zone uscate, sănătoase.

Uleiul de eucalipt a fost obţinut prima dată, prin distilare, în 1788, cu un necesar de peste 20 de kilograme material vegetal pentru 500 g ulei volatil, doi medici ai vremii, White şi Cossiden utilizând acest ulei esenţial pentru tratarea problemelor pulmonare. Prima lucrare despre efectele antiseptice şi antibacteriene ale uleiului esenţial au fost publicate în Germania de către medicii Cole şi Homeyer, aceştia clasificându-l ca sudorific, stimulent anticataral şi astringent. Extras din Eucalyptus peperita, uleiul esenţial original introdus în Europa, a fost denumit „Sydney peppermint” şi a devenit rapid foarte popular.

Remediile populare tradiţionale utilizau frunzele şi uleiul pentru bolile respiratorii, afecţiunilor febrile, şi, de asemenea, pentru probleme ale pielii precum arsuri, ulceraţii şi răni.

În primul război mondial a fost o cerere imensă de ulei esenţial de eucalipt, acesta fiind utilizat pentru a controla epidemiile de meningită şi gripă din 1919.

Frunzele şi uleiul de eucalipt sunt demult parte din Farmacopeele şi publicaţiile de profil din Europa – deja din 1873, Köhler a descris utilizarea sa în sudul Europei în febră, dureri nevralgice, astm, tuberculoză şi ca antiseptic. În 1938 Madaus descrie utilizarea frunzelor şi a uleiului esenţial – „uleiul stimulează secreţia salivei şi a sucurilor gastrice. Îmbunătăţeşte apetitul. Administrarea orală a siropului era prescrisă în cazul tusei convulsive iar frunzele erau utilizate extern ca agent antiseptic. Adiţional, era utilizat în inhalaţii pentru tratamentul catarului şi a afecţiunilor inflamatorii ale tractului respirator şi în cazul astmului. Este util de asemenea ca remediu pentru febră, catarul tractului urinar, gripă, reumatism, nevralgie, malarie, diaree febrilă, sângerări gincivale şi ca antihelmintic.”

În prezent, arhi-cunoscut tratament natural util în afecţiunile respiratorii, regăsim eucaliptul în produsele naturiste sub formă de ceaiuri, siropuri de tuse, soluţii inhalante, creme, unguente, bomboane medicinale.