Crema de Frumusete Antirid 70 g Api Calin

Rolul componentelor:
Mierea este un aliment dulce, lichid siropos produs natural de catre albine ca hrana pentru ele insele. Culoarea aurie si gustul delicios sunt inconfundabile. Dupa ce albinele culeg nectarul de la o floare, il amesteca cu produse chimice din saliva lor pentru a rezulta mierea.
Albinele zboara inapoi in stup si-l pastreaza in celulele fagurilor. Excesul de umiditate este inlaturat din miere cu ajutorul aripilor albinelor, pentru ca mierea sa fie gata pentru consum. Rolul si actiunea naturala a albinelor este cu adevarat uimitoare, iar rezultatul este un produs alimentar deosebit: mierea.
Mirea poate fi din soiuri diferite. Gustul si textura depind de tipul florilor din care provine nectarul cules de catre albine. Probabil cel mai des este intalnita mierea de trifoi, dar si aceasta poate avea diverse arome si culori.
Culoarea obisnuita a mierii este aurie, dar poate varia de la alb la rosu inchis si chiar negru. Combinatia dintre miere si laptele de capra a fost folosita pentru tratarea infectiilor bronsice.
Mierea contine numerosi antioxidanti - caracteristica importanta pentru oameni. In plus, aceasta are o component antiinfectioasa si este folosita pentru vindecarea tusei, bolilor intestinale si ranilor pielii.
Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din Egiptul si Grecia antice. Medicina moderna redescopera proprietatile de vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca mierea are capacitatea de a ucide microbii. Aciditatea din miere si caracteristica sa de a deshidrata bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.
- Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati, atat fructoza cat si glucoza pe care organismul le transforma in energie. Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza este mai lent absorbita si furnizeaza energie in mod constant.
Sportivii si copiii activi ar trebui sa consume miere intrucat aceasta le va oferi energia de care acestia au nevoie. Mierea pura de albine este o sursa naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din complexul B.
- Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica pentru persoanele care sufera de unele tipuri de alergii. Pentru ca albinele aduna polenul de la plantele native si il transforma in miere, consumul de miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor sezoniere.
Alte beneficii ale mierii includ:
- este antifungica si hranitoare
- ajuta la asimilarea calciului in organism
- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale organismului
- poate stimula sistemul imunitar
Mierea poate fi folosita in diverse scopuri
- ca pansament pentru accelerarea vindecarii cauzata de leziuni tisulare
- amestecul in cantitati egale de suc de ghimbir si miere este un bun expectorant
- mirea ajuta la tratarea racelilor, tusei, durerilor in gat si secretilor nazale
- pentru tratarea astmului bronsic, se amesteca o jumatate de gram de praf de piper negru cu un amestec de miere si suc de ghimbir. Se va bea de cateva ori pe zi.
- mierea poate calma si incuraja vindecarea ranilor din gura sau vagin
- un bol de ovaz sau terci de ovaz cu o lingura de miere poate calma nervii
- este ideala pentru calmarea emotiilor si a stresului pre-examen
- are efect hidratant si poate fi folosita pentru sanatate pielii ca masca naturala revitalizanta
- consumul unor cantitati mici de miere, va va face imuni la alergiile sezoniere la polen
- pentru imbunatatirea vederii se amesteca miere cu suc de morcovi. Se va consuma cu o ora inainte de masa, dimineata.
- pentru purificarea sangelui, se va amesteca un pahar de apa calda cu una sau doua lingurite de miere si o lingurita de suc de lamaie. Preparatul se va bea zilnic, inainte de a merge la toaleta. Va reduce cantitatea de grasimi din organism si va curata intestinele
- mierea naturala determina o crestere mai mica a valorilor de zahar din sange decat zaharurile rafinate, mai ales in cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip II. Putina miere neprelucrata poate fi adaugata in bauturile bolnavilor de diabet zaharat de tip II, atunci cand apare pofta de alimente sau bauturi dulci.

Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).

Legendele despre salcâmi sunt vechi de mii de ani, pentru că salcâmul era răspândit încă din antichitate în Egipt şi deşerturile Arabiei şi a fost asociat adeseori cu nemurirea, cu viaţa veşnică. Salcâmul era copacul sacru al lui Neith, zeiţa egipteană a războiului, cea mai “bătrână” dintre zeităţile egiptene. Altă legendă povesteşte că trupul neînsufleţit al lui Osiris, ucis de fratele său Typhon, a fost găsit de Isis, perfect conservat, în trunchiul unui salcâm. Unele legende medievale spun că din ramurile unui salcâm a fost făcută cununa de spini a lui Isus. La arabi răşina salcâmului, recoltată după ploaie, era folosită pentru prepararea gumei arabice, întrebuinţată în alimentaţie, în scop terapeutic, şi de asemenea pentru vopsele şi adezivi.
Salcâmul a fost adus în România ca plantă ornamentală; creşte în zonele de câmpie şi deal. Este un arbore foios, cu frunze imparipenat compuse și flori albe, frumos mirositoare, dispuse în raceme. Deşi după uscare lemnul său este foarte rezistent, este un arbore sensibil la ger şi îngheţuri timpurii, iar curenţii puternici îi determină creşteri neregulate. În scop terapeutic se pot folosi florile, frunzele şi scoarţa, dar cele mai utilizate sunt florile care se recoltează în mai-iunie şi se usucă la soare sau în încăperi foarte bine aerisite.
Salcâmul are o compoziție bogată în mucilagii, flavone, taninuri și aminoacizi liberi. Prezintă acțiune antispastică și emolientă în special pentru tractul respirator, antiacidă gastrică, colagogă și ușor sedativă. Se administrează intern sub formă de infuzie în gastrită, ulcer gastric și duodenal, pirozis, astm bronșic, răceli, tuse, cefalee și insomnie. Popular, se utilizează extern pulberea din flori de salcâm pentru tratarea rănilor și arsurilor, mucilagiile formând un strat emolient și protector deasupra țesutului lezat.
În alimentaţie în multe zone rurale florile de salcâm sunt folosite pentru prepararea de clătite şi şerbet.