CIOCOLATA NEAGRA 73%CACAO CU CHILI 100GR
Fără gluten și lecitină!
INGREDIENTE: cacao*, zahăr brut din trestie*, unt de cacao*, chili* (0,3%), vanilie*
*=din culturi certificate ecologic.
Poate conţine urme de lapte şi fructe uscate.
CONȚINUT: 100 g
CONDIȚII DE DEPOZITARE: a se păstra la loc uscat şi răcoros
Rolul componentelor:
Condiţii de depozitare: loc uscat și răcoros.
Rolul componentelor:
Arborele de cacao este o plantă originară din America de Sud, cu înălţimea de cca. 8 m, cu frunze simple, întregi, cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi ramuri, cu fructe baciforme, mari, cărnoase, colorate în roşu, cu pulpa albă, cu numeroase seminţe.
Cacao a fost cunoscută în locurile de origine de mai bine de 2000 de ani, având un important rol în viaţa economică, rituală şi politică a mayaşilor pre-hispanici şi a continuat să fie astfel multă vreme. Istoria sa a fost mult studiată în site-urile arheologice din zonele centro-americane examinând cultura Maya clasică, în special din perioada dintre anii 500 şi 800 D.Hr., şi unde există o abundenţă de artefacte ceramice care cuprind referiri la cacao prin texte şi picturi ce evocă utilizarea acesteia. Analizele chimice ale reziduurilor de pe fundul vaselor din perioada maya clasică au revelat faptul că planta a constituit un ingredient în mai multe feluri de băuturi şi terciuri şi că era servită în variate tipuri de veselă. Diversele băuturi şi alimente care conţineau cacao sunt descrise în textele hieroglifice centr-americane, cea mai comună fiind o băutură spumoasă consumată de către cuplurile proaspăt căsătorite şi care este descrisă în scene care arată viaţa la curţile regale. În timpul regilor azteci, micile seminţe de cacao au fost utilizate ca şi monede, acestea fiind necesare anumitor tranzacţii. Metoda este încă folosită în unele părţi ale Mexicului de astăzi.
Planta a fost denumită Theobroma de către Linnaeus, cuvântul însemnând „alimentul zeilor”, datorită savorii seminţelor sale. Mexicanii au denumit seminţele pisate „Chocolate”.
În cărţile medicinale din secolele XIX-XX apare utilizată sub formă de ciocolată şi de unt de cacao. Ciocolata, transformată într-o pulbere grosieră şi fiartă în lapte sau lapte şi apă, era mult folosită ca substituent ocazional pentru cafea, sau ca băutură la mese. Era considerată un articol de dietă foarte nutritiv pentru invalizi, persoane în perioada de convalescenţă şi cei cărora nu le plăceau substanţele grase precum persoanele cu dispepsie.
Uleiul sau untul de cacao este o substanţă solidă alb-gălbuie cu aromă uşoară de cacao, cu gust blând şi plăcut, foarte nutritiv. A fost folosit ca şi alternativă la uleiul de cod sau ca articol de dietă în timpul ultimelor zile de sarcină; are excelente proprietăţi emoliente şi a fost folosit, de asemenea, la prepararea supozitoarelor, ovulelor, şi în unguentele preparate pentru piele sensibilă sau aspră, buze crăpate, numeroase cosmetice, pomade şi săpunuri de lux.
Teobromina, un alcaloid conţinut în seminţele de cacao, şi descoperit de către Woskresensky în 1841, este asemănătoare cu cafeina în acţiunea sa, dar efectul său este mai puţin puternic. Acţiunea sa este mai pronunţată asupra musculaturii, a rinichilor şi a inimii, având efect diuretic datorită stimulării epiteliului renal, excitant nervos, dilată vasele sangvine fiind folosită în caz de hipertensiune arterială.
Pudra de cacao se foloseşte, de asemenea, în industria farmaceutică pentru condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului.
Întrebuinţarea medicinală a produselor de cacao este menţionată şi în medicina ştiinţifică din România în secolului trecut, acestea fiind utilizate mai ales ca tonifiante generale ale organismului şi pentru acţiunea diuretică a teobrominei în hidropizii cardiace, scleroză cardiacă şi scleroză renală; apoi pentru mascarea gustului unor pastile.
În ultimii ani s-a descoperit din ce în ce mai mult capacitatea antioxidantă a seminţelor de cacao datorită conţinutului bogat în polifenoli. Studiile clinice au sugerat efecte benefice ale ciocolatei negre asupra tensiunii arteriale, lipidelor şi inflamaţiilor, propunând un mecanism de acţiune ce include îmbunătăţirea biodisponibilităţii oxidului de azot şi a funcţionării mitocondriilor.
Chili-ul este fructul plantelor din specia Capsicum, gen de legume din familia Solanaceae. Este un condiment cunoscut în lumea întreagă, apreciat de multe bucătării, printre altele de către cea hindusă sau mexicană. Originar din Mexic, chili-ul s-a răspândit în întreaga lume, fiind folosit atât în mâncare, cât și în medicina naturistă. Chili-ul este un ardei iute folosit la mâncare pentru gust.
Conform dicționarelor, termenul chili este folosit pentru Ardei iute, respectiv boia;Amestec tradițional de condimente, numit și chili mexican sau american, ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei, constând în principal din boia, chimion amar, oregano și usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice;
Preparat culinar (supă, tocăniță) condimentat cu chili, cel mai cunoscut fiind chili con carne, mâncare specific texană din carne de vită tocată, boabe de fasole, bucăți de ardei și roșii; adaptat bucătăriei europene, chilli con carne este o tocăniță din carne de vită cu felii de ardei, în sos picant.
În America, chili-ul a fost cunoscut încă din Antichitate. Conform unor descoperiri arheologice, acesta a fost folosit în Mexic și în Peru cinci secole înainte de Hristos. În 1493, chili-ul este adus în Europa de către Cristophor Columb, la întoarcerea din a doua sa călătorie. În scurt timp, s-a răspandit în Africa și Asia, devenind un condiment foarte popular.În 2014, producția mondială de chili și ardei iute a fost de 33,2 milioane de tone, fiind condusă de China cu 48% din totalul global.Ardeiul Chili se cultivă doar în sezon, astfel încât îl puteți găsi pe rafturile magazinelor în perioada dintre luna iunie și septembrie. Se poate păstra proaspăt, în locuință, timp de una, două săptămâni, în loc călduros și luminos. În funcție de vreme, ardeiul necesită udări mai frecvente în aer liber.Chili-ul se folosește mai ales sub formă uscată sau măcinată, dar se întâlnește și în variantele crudă sau murată. Subliniază și accentuează gustul mâncărurilor, cunoscute fiind și proprietățile sale de încălzire. Tot mai des întâlnim chili-ul în acompaniamentul dulciurilor și al deserturilor, cum ar fi ciocolata tradițională sau cea lichidă.
