Ceai Schinduf Seminte 50g AdNatura

Ceai Schinduf Seminte 50g AdNatura

Contribuie la menţinerea nivelului normal al colesterolului.

Beneficii:
-Principii active - Seminţele de schinduf conţin: colină, trigonelină, lecitină, ulei volatil, taninuri, săruri de fier, magneziu, fosfaţi.
-Proprietăţi - Antiseptic, antiinflamator, hipocolesterolemiant, hipoglicemiant, secretolitic, sursă de vitamina PP, antitusiv, afrodisiac.
-Intern:  anorexie, dispepsie, anemie, stimularea metabolismului glucidic, protidic şi lipidic şi în metabolismul sistemului nervos central, impotenţă sexuală, astenie fizică şi psihică, nevroză, guşă tiroidiană, tulburări digestive, convalescenţă, hiperglicemie, diabet zaharat, tuse.
-Extern:  furunculoze, panariţiu, flegmoane, răni purulente, abcese.

Compozitie:

Seminţele plantei de schinduf – Trigonellae Semen.

Administrare:
Intern: infuzie din 1-2 linguriţe cu plantă la 250 ml apă. Se fierbe 1-2 clocote. Se lasă acoperit 10-15 minute. Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

Extern:  cataplasme din seminţe măcinate, cu puţină apă şi oţet de mere, sub forma unei paste care se aplică pe răni purulente, furuncule, abcese, panariţiu, flegmoane.

Contraindicaţii
Nu este indicată folosirea acestei plante în cantitate mare sau de către cei cu suferinţe renale. De asemenea, este contraindicat gravidelor.
Acest produs este un supliment alimentar.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată şi echilibrată.
A nu se depăşi doza zilnică recomandată.

Rolul componentelor:
Specie ierboasă, anuală, din familia Leguminosae (Fabaceae), înaltă de 30-60 cm, la noi în ţară cultivată. Frunzele sunt trifoliate, iar florile, gălbui, dispuse câte una-două la subsuoara frunzelor. Fructele sunt păstăi alungite, de 8-10 cm, conţinând 10-20 seminţe galben-brune. Ca aliment şi tratament naturist se folosesc seminţele, recoltate în august.
Schinduful este originar din Asia de Vest şi Africa de Nord, a fost cultivat în Orientul Mijlociu din jurul anului 700 Î.H., în China era utilizat ca şi condiment, iar din jurul anilor 500 ca plantă medicinală, şi de exemplu ca tonic alături de aloe, anason şi alte plante.
Denumirea botanică foenum-graecum înseamnă fân/iarbă grecească. Vechii egipteni, după cum scrie papirusul Ebers, îl serveau cu 2000 de ani înainte de Christos, atât pentru cultul religios, cât şi ca medicament pentru arsuri, iar mai apoi pentru uşurarea naşterilor şi stimularea lactaţiei; astăzi este încă folosit de femeile egiptene pentru durerile menstruale, şi ca ceai hilba pentru reducerea problemelor intestinale ale turiştilor.
În prezent în zona Mediteraneană este mult utilizat ca şi condiment alimentar, seminţele prăjite fiind folosite şi ca înlocuitor pentru cafea.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX costata pentru seminţele de schinduf proprietăţi emoliente şi rezolutive în inflamaţii, ulceraţii, îl aplicau intern în boli de splină şi chiar tuberculoză, ulcere cu secreţie purulentă, abcese, furunculoză, iar extern sub formă de cataplasme făcute din făina de seminţe. Se considera că seminţele de schinduf au toate acele proprietăţi care să combată inapetenţa şi slăbirea mai pronunţată, fiind utilizate în rahitism, diabet zaharat.
Medicina populară foloseşte făina de schinduf ca remediu natural sub formă de cataplasme, şi sub formă de ceai pentru febră, lipsa poftei de mâncare, slăbire excesivă, rahitism, scrofuloză, ulcere ale intestinului gros, iar sub formă de clisme în colite acute sau cronice.
Seminţele de schinduf conţin proteine, aminoacizi liberi, fibre mucilaginoase în proporţie ridicată, lipide, steroli, lecitină, vitamina PP, alcaloizi non-toxici (trigonellina), fiind folosite în produsele naturiste pentru efectele lor afrodisiace, anabolizante, tonice, hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, stimulente neuromusculare. Efectele hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante sunt astăzi susţinute atât de studii de laborator cât şi de studii clinice.