Ceai HEPATOVIT vrac 50 g Steaua Divina

Ceai HEPATOVIT vrac 50 g Steaua Divina 

Hepatovit amestec de plante pentru ceai mentine sanatatea ficatului, este vitaminizant, creste pofta de mancare, imbunatateste digestia.

Compozitie:

• Armurariu (Silybum marianum),
• Brusture (Arctium lappa),
• Galbenele (Calendula officinalis),
• Macese (Rosa canina),
• Sunatoare (Hypericum perforatum),
• Schinduf (Trigonella foenum-graecum).

Actiuni:

• stimuleaza regenerarea ficatului
• creste pofta de mancare
• decongestioneaza ficatul
• coleretic-colagog
• drenor al cailor biliare
• antispastic
• antiinflamator la nivelul ficatului
• vitaminizant
• stimuleaza metabolismul si nutritia
• tonic general
• cicatrizant
• diuretic
• depurativ si drenor al intregului organism
• stimulator al functiilor ficatului si cailor biliare

Indicatii: Se recomanda ca adjuvant

• in afectiuni ale ficatului (hepatita acuta si mai ales cronica ciroza hepatica unele forme de icter)
• intoxicatii
• alergii
• diskinezie
• biliara
• anorexie.

Contraindicatii: Sarcina, alaptare, copii sub 5 ani, alergie la oricare dintre componentele produsului.

Mod de administrare:

Adulti si copii de peste 14 ani:

• macerat la rece: se macereaza timp de 6-8 ore (de seara pana dimineata) 3-4 linguri din amestecul de plante intr-un litru de apa plata. Se strecoara si se beau 3-4 cani de macerat in decursul unei zile inainte de masa.
• infuzie: 3-4 linguri din amestecul de plante la 1l de apa clocotita se pastreaza 15 min. la temperatura camerei apoi se strecoara si se bea. Se administreaza cate o cana de infuzie de 3 ori/zi.
• pulbere de planta: se macina fin amestecul de plante cu ajutorul unei rasnite electrice. Se administreaza sublingual timp de 15 min de 3-4 ori pe zi aproximativ cate o lingurita din pulberea obtinuta apoi se inghite cu apa. Eficienta terapeutica creste daca administrarea maceratului infuziei sau pulberii de planta se face pe stomacul gol.

Rolul componentelor:

Armurariu - Specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alterne, alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi; florile tubulare grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), având foliolele involucrale terminate cu ghimpi ascuţiţi; fructele achene, brun deschise. Se recoltează fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.

Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.

Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.

Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.

Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.

S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silymarina (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxicebine atât de cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silymarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.

Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.