PARAZITII INTESTINALI – DUSMANII STARII NOASTRE DE BINE

Paraziţii intestinali sunt printre cei mai frecvent diagnosticaţi dintre bolile parazitare.
Cele mai frecvente parazitoze sunt:
-giardioza, 
-oxiuroza,
-ascaridioza.
Paraziţii intestinali sunt frecvent întâlniţi la copii, vârstnici, adulţi cu probleme imunitare, se pot dezvolta la diferite nivele în organism, la suprafaţa sau în interiorul corpului, unii sunt caracteristici doar omului, alţii pot fi preluaţi de la animale iar bolile generate pot fi uşoare sau grave şi lasă organismul cu un deficit al rezistenţei şi imunităţii, de aceea , după o parazitoză este important să ajutăm organismul să-şi revină din lipsurile generate de infestaţia la care a fost supus. 

CUM NE ÎMBOLNĂVIM
Infestarea are loc prin pătrunderea în organism a ouălor sau larvelor de paraziţi, care sunt răspândite peste tot. Ouăle, deşi de dimensiuni microscopice, sunt foarte rezistente şi pot trăi mult în afara organismului, pe sol, fructe, legume, pe suprafaţa obiectelor, alimentelor, pe haine, pe pielea noastră. De pe mâinile murdare sau insuficient spălate, ouăle paraziţilor ajung în gură, iar de aici se localizează în intestine, unde se dezvoltă.
Sugarii şi copiii de vârstă preşcolară sunt mai predispuşi la infestarea cu paraziţi intestinali, pentru că organismul lor încă nu şi-a creat bariere de protecţie la nivelul tractului gastro-intestinal. Paraziţii se fixează la nivelul mucoasei intestinale, generând multe toxine, împiedicând folosirea eficientă a alimentelor de către organism. Datorită distrugerii mucoasei intestinale apar deficite enzimatice, adică intoleranţe alimentare, fiind obligaţi să renunţăm la anumite alimente (ex. lapte). Deoarece intestinul are un rol foarte important în imunitate, alterarea acestuia duce la scăderea imunităţii.

SIMPTOMELE INFESTARII CU PARAZITI
Prezenţa în organism a paraziţilor intestinali poate determina diverse manifestări:
-lipsa poftei de mâncare, cu slăbire în greutate sau din contră, poftă exagerată, mai ales pentru dulciuri;
-dureri abdominale, mai ales în jurul ombilicului, balonări, greţuri, vărsături, scaune moi;
-alergii manifestate la nivelul pielii, sistem digestiv ori respirator; n la nivelul pielii, prurit (mâncărimi), cu sau fără erupţie, uneori foarte deranjant - frecvent este pruritul anal (la fetiţe poate exista prurit la nivel genital, tratat uneori în mod greşit cu medicamente, fără să fie luată în calcul posibilitatea unei parazitoze);
-poate fi prezentă o tuse iritativă, fără alte simptome şi care nu răspunde la nici un tratament, spre exasperarea părinţilor;
-persoanele sunt de multe ori palide, cu cearcăne, cu stare de oboseală cronică;
-răcelile pot fi mai frecvente şi pot avea manifestări mai grave sau să se vindece mai greu. Alte manifestări întâlnite sunt: oboseală fizică sau psihică, insomnie, agitaţie, tulburări de concentrare, ticuri, spasme, tresăriri, convulsii, bruxism (scrâşnesc din dinţi, mai ales copiii, mai ales noaptea). În timp, apar lipsuri sau carenţe din cauza digestiei afectate (nu se absorb bine nici mineralele şi vitaminele), imunitatea poate fi afectată.

MĂSURI DE LUAT IN CAZ DE SUSPICIUNE A UNEI PARAZITOZE
Diagnosticul de parazitoză intestinală se pune prin examen coproparazitologic. Dar, de multe ori acesta este negativ, iar persoana are toate semnele clinice ale prezenţei paraziţilor - în acest caz probabilitatea prezenţei acestora este mare. O posibilă soluţie Dacă se recoltează scaunul în apropierea zilei cu Lună plină, când paraziţii au un maxim de dezvoltare şi multiplicare, este mai mare posibilitatea identificării lor.
Dacă o persoană prezintă semne de parazitoză, chiar dacă examenul coproparazitologic este negativ, se recomandă intervenţia cu produse antiparazitare. Acţiunea trebuie să se realizeze pe mai multe planuri:
-distrugerea şi eliminarea parazitului
-eliminarea din organism a toxinelor rezultate în urma activităţii parazitului
-refacerea mucoaselor şi organelor afectate. Deoarece tratamentul medicamentos antiparazitar este deosebit de agresiv, în special pentru ficatul unui copil, alegerea de primă intenţie este bine să fie a unui produs natural, bine suportat de organism şi cu efecte benefice multiple.

REGULI IGIENICE care să nu permită proliferarea paraziţilor
-spălatul corespunzător al mâinilor, mai ales după folosirea toaletei;
-spălatul fructelor şi legumelor înainte de consum;
-lenjeria şi îmbrăcămintea trebuie spălate frecvent şi temeinic, existând riscul contaminării altor membrii ai familiei;
-igiena corespunzătoare a întregii locuinţe;
-deparazitarea periodică a animalelor de casă (câine, pisica)
-dacă un singur membru al familiei este infestat, întreaga familie va urma cura antiparazitară.

REGIMUL ALIMENTAR
 Pentru susţinerea tratamentului este importantă respectarea unei diete:
-se recomanda consumul de alimente bogate în fibre (fructe şi legume);
-adăugati în alimentaţie nuci, seminţe, produse lactate fermentate şi cât mai multe din plantele şi condimentele antiparazitare;
-evitati alimentelor rafinate şi dulci (zahărul "hrăneşte" parazitul)
-nu consumati carne neprelucrată termic (crudă sau semicrudă);
-nu beti apă nefiltrată – din fântâni.
Recomandările d-lui farm. Ovidiu Bojor: "În alimentaţie se vor folosi fructe şi legume: afine, alune, frăguţe, căpşuni, lămâi, măsline, piersici, hrean ras, morcovi, ceapă, praz, pătrunjel, usturoi şi varză albă. Se recomandă şi consumul de seminţe de dovleac decorticate (neprăjite şi nesărate), consumate ca atare sau amestecate bine cu miere de albine şi lapte în părţi egale, câte 20-30 g pe zi. De 3 ori pe săptămână se va folosi în alimentaţie mujdei de usturoi".