ARTROFORTE 30CPS - Cosmopharm

Rolul componentelor:
Glucozamina si condroitina sunt parte integranta a cartilajului normal.Cartilajul se comporta ca un tampon intre oasele ce formeaza o articulatie.
Glucozamanina, denumita si citosamina, este o substanta naturala ce se gaseste in cochilia scoicilor.
Este disponibila sub diferite forme precum clorura de glucozamina, N-acetil-glucozamina (NAG) si sulfatul de glucozamina care este o sare a glucozaminei. Glucozamina este, de asemenea, disponibila sub forme suntetice. Organismul absoarbe bine glucozamina.
Condroitina se gaseste, de asemenea, sub forma naturala in cartilajul de rechin sau bovine sau sub forma sintetica. Condroitina este, de asemenea, intalnita sub forma de sulfatul de condroitina, acidul condroitin-sulfuric sau consurid.
Sulfatul de condroitina este o combinatie a condroitinei cu saruri minerale. Glucozamina si condroitina sunt disponibile sub forma de tablete, capsule, pudra sau sub forma lichida si se administreaza impreuna sau cu alte suplimente nutritive. Glucozamina poate fi administrata separat ca un supliment nutritiv pentru articulatii.
Sulfatii de glucozamina si condroitina sunt administrati pacientilor cu osteoartrite pentru reducerea durerilor articulare. Condroitina este studiata si pentru folosirea ei ca medicatie anticoagulanta (impiedica formarea cheagurilor de sange).
Studiile arata ca sulfatii de glucozamina si condroitina pot diminua durerea din osteoartrite si imbunatati performantele articulatiei. Unele studii demonstraza ca glucozamina este la fel de eficace ca ibuprofenul in diminuarea durerii articulare din osteoartrite, in special pentru articulatia genunchiului dar cu mai putine efecte adverse.
Cercetarile continua in prezent pentru a demonstra daca condroitina si glucozamina refac si cartilajul dar pana in prezent nu exista date care sa sugereze acest fapt.

Gheara-mâţei este o plantă agăţătoare gigantă, originară din Amazon şi din alte părti tropicale ale Americii Centrale şi de Sud. Cu spinii săi în formă de cârlig, care i-au inspirat numele, atingând 2,5 cm lungime, gheara-mâtei se agaţă de alte plante. A fost folosită în fitoterapie în multe zone de origine, mai ales în Peru, unde este utilizată de peste 2 000 de ani.
În scop medicinal se foloseşte scoarţa, care este folosită la prepararea de tincturi, tablete şi capsule. În mod traditional, se foloseste şi ca decoct.
Printre compuşii activi ai plantei se numără alcaloizii oxindolici, proantocianidinele, glicozidele, polifenolii, taninii şi sterolii precum betasitosterolul, stigmasterolul şi compesterolul.
Preparatele pe bază de gheara-mâţei stimulează funcţia sistemului imun, tratează dizenteria, diareea, sindromul de oboseală cronică şi are potenţial de vindecare în cazurile de cancer. De asemenea, exista dovezi ştiinţifice că planta va putea juca pe viitor un rol important în tratamentul SIDA. În plus, gheara-mâţei este eficientă în tratamentul alergiilor (astm) şi al afecţiunilor inflamatorii (artrită, reumatismul,ulcerul gastric, bolile inflamatorii cutanate şi inflamaţiile tractului genito-urinar cronice).
Unele persoane au parte de efecte secundare precum diareea şi indigestia după administrarea plantei. Simptomele dispar, de obicei, după 10 zile, dar este bine sa întrerupeti consumul de gheara-mâtei dacă apar.
Gheara-mâtei are proprietati antifertilizante şi nu trebuie administrată dacă încercaţi să concepeţi, dacă sunteţi însarcinată sau dacă alăptaţi.
A nu se administra copiilor sub 3 ani.
A nu se folosi simultan cu alte medicamente, mai ales imunosupresoare, anticoagulante (care subtiază sângele) şi antihipertensive.
S-a semnalat o reacţie alergică severă faţă de gheara - mâtei, la un pacient cu boala autoimună care urma un tratament cu mai multe tipuri de medicamente.

Boswellia serrata este o specie de arbore din familia Burseraceae care vegetează zonele uscate din regiunile montane din India, nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Denumită popular tămâie indiană, este evident înrudită cu mai cunoscutul arbore care produce tămâia, şi, la fel ca acesta, trunchiul Boswelliei produce o substanţă rezinoasă cunoscută printre localnici sub numele de guggul sau shallaki (din sanscrită).
Denumirea generică Boswellia a fost dată după Dr. Boswell din Grădina Botanică din Edinburgh, prieten al directorului Grădinii Botanice din Calcutta, William Roxburgh. Denumirea specifică serrata provine din cuvântul serra (fierăstrău) referindu-se la marginea dinţată a frunzelor.
Boswellia serrata este una din plantele antice cele mai valoroase în medicina Ayurvedică. „Gajabhakshya”, o denumire sanscrită utilizată uneori pentru Boswellia, sugerează faptul că elefanţii se bucură de această plantă ca parte din dieta lor.
Se cunosc trei texte renumite din fundamentele ştiinţei Ayurvedice clasice care îşi are rădăcinile în India: Charaka’s Charaka Samhita (c.B.C. 700), primul text medical fundamental; Susruta’s Susruta Samhita (c.B.C. 600), care se presupune că a reunit întreaga cunoaştere medicală, cu o concentrare aparte pe chirurgie; şi tomul cuprinzând două volume – Astanga Samgraha şi Astanga Hridaya (c.130-200 A.D.), scris de Vagbhata cel Bătrân şi Vagbhata cel Tânăr, care sintetizează lucrările scrierilor anterioare şi sumarizează cele opt părţi ale medicinei Ajurvedice în versuri şi proză. Primele două texte descriu activitatea antireumatică şi antiartritică a rezinei arborelui. Pe lângă utilizarea sa benefică în artrite, această rezină este menţionată, de asemenea, în textele de medicină tradiţională Unani ca un remediu eficient în diaree, dizenterie, viermi intestinali, abcese, febră (antipiretic), afecţiuni ale pielii şi sângelui, afecţiuni cardiovasculare, afte bucale, dureri de gât, bronşite, astm, tuse, scurgeri vaginale, calviţie, icter, hemoroizi, dismenoree, şi pentru stimularea ficatului. Este considerată, de asemenea, diaforetică, astringentă, diuretică şi stimulentă.
Medicina modernă o recomandă ca antiartritică, antiinflamatoare, antihiperlipidemică (pentru controlul lipidelor serice), antiaterosclerotică (reduce riscul formării ateroamelor), analgezică şi hepatoprotectoare.
Rezina extrasă din Boswellia conţine monoterpene, diterpene şi triterpene (α şi β-amirine) acizi triterpenici pentaciclici (acizii boswelici) şi tetraciclici.
Studiile ştiinţifice desfăşurate asupra acestei plante au revelat faptul că rezinele manifestă potenţial efect antifungic, anticoagulant, juvenomimetic şi anticarcinogenic. Investigaţiile au mai arătat, de asemenea, efecte benefice în imunomodulaţie, în astmul bronşic, poliartrite, hepatita C, colite şi afecţiunea Crohn.
Recent s-a descoperit faptul că uleiul din Boswellia pare să distingă celulele canceroase de celulele normale ale vezicii urinare şi suprimă dezvoltarea primelor. Analizele micrometrice şi bioinformatice au propus mai multe căi metabolice care pot fi activate de tămâia indiană pentru a induce moartea celulelor canceroase din vezica urinară, sugerând astfel faptul că aceasta reprezintă un agent intravezical alternativ în tratamentul cancerului de vezică urinară.