Polygemma 16 Plamani 50ml PlantExtrakt
Combinaţie de extracte gemoterapice din muguri de Alun, Castan comestibil şi mlădiţe de Mur.
Beneficii:
-Susţine activitatea pulmonară.
-Ajută la refacerea elasticităţii ţesutului pulmonar
-Creşte capacitatea respiratorie
-Stimulează eritropoieza
-Efect antispastic, antiinflamator şi cicatrizant la nivel pulmonar
-Susţinere pulmonară a fumătorilor şi a persoanelor expuse la noxe respiratorii
Administrare:
Se recomandă administrarea a 2 ml de 3 ori pe zi, diluaţi în puţină apă, înainte de mese - cure de 1-2 luni, repetate la nevoie.
Rolul componentelor:
Arbore de origine mediteraneană, înalt de 25-30 m, cu frunze oblong lanceolate cu marginea dinţată şi nervuri penate proeminente, florile unisexuate monoice. La noi este cultivat sau subspontan la Baia Mare şi Tismana. Fructul este închis într-o cupă sferică, spinoasă, şi este comestibil. Din fructe se prepară produse de cofetărie. În scopuri terapeutice se recoltează frunzele, Castaneae folium, în perioada iulie-august.
Prima dovadă lipsită de ambiguitate privind cultivarea castanului comestibil este raportată în datele palinologice din căteva regiuni din Anatolia, Nord-Estul Greciei şi Sud-Estul Bulgariei, şi datează din aproximativ din cca 2100-2050 Î.H. În Evul Mediu târziu (secolele XI – XVI) castanul a devenit o sursă esenţială de hrană şi lemn în zona Mediteraneană şi în părţile de sud a Europei Centrale. Perioada de aur a castanului din epoca medievală a intrat progresiv în declin, în parte din cauza unei răciri climatice, în parte din cauza introducerii unor culturi de plante alimentare precum porumbul şi cartoful, şi de asemenea din cauza revoluţiei industriale care a dus la o utilizatre mai largă a lemnului de castan pentru fabricarea cherestelei. În diferite ţări europene, în special în ţările de sus, şi în regiuni în care nu se putea cultiva grâul, cultivarea castanului a devenit predominantă, chiar indispensabilă populaţiilor ce trăiau la munte, iar obiceiurile, tradiţiile şi vieţile acestor comunităţi erau atât de strâns legate de castanul comestibil încât putem vorbi despre o „civilizaţie a castanului”. Castanele sunt astăzi comune în tot sudul Europei, în special în Italia, Corsica, Franţa şi Spania. Castanii sunt plantaţi de asemenea în parcuri, în arii de conservare tradiţionale, abilităţile sale de adaptare condiţiilor pedoclimatice ajutându-l în prezent să-şi lărgească aria, site-urile de răspândire spontană extinzându-se chiar până în zona Balticii.
Frunzele de castan comestibil conţin taninuri, flavone, compuşi fenil propanici, saponine, vitamina C, săruri de Mg şi P, având acţiune astringentă, bacteriostatică, antitusivă, fiind tradiţional utilizate în afecţiuni ale tractului respirator precum bronşita şi tusea spastică, în probleme ce afectează picioarele şi circulaţia sangvină şi diaree. Extractele mai manifestă efect de inhibare a trombinei.
Studii mai recente au evidenţiat şi un ridicat potenţial antioxidant al frunzelor de castan, manifestând prin conţinutul total de compuşi fenolici, un efect topic protector asupra speciilor reactive de oxigen, efect util în prevenirea bolilor de piele mediate prin fotoîmbătrânire şi stres oxidativ.
Un studiu publicat în 2014 arată o activitate antioxidantă din cele mai ridicate ale infuziei din florile de castan comestibil.
Murul este un arbust înalt de 1-3 m, cu tulpina arcuitã, acoperitã de ghimpi subţiri şi arcuiţi. Creşte în zone deluroase, la margini de pãdure şi prin tufãrişuri. Frunzele sunt compuse, ascuţite la vârf, cu margini neregulat dinţate şi nervuri pãroase şi proeminente pe dos.
Florile sunt albe, cu 5 petale mari. Înfloreşte în lunile iulie-august. Fructele, roşii şi acrişoare la început, negre şi brumate la coacere, au gust dulce - acrişor.
În scop medicinal, de la mur se recolteazã frunzele lipsite de peţiol, lăstarii tineri, uneori rădăcinile şi florile.
Frunzele conţin taninuri, flavonoizi, acizi organici, vitamina C, inozitol, mucilagii, celuloză. Mlădiţele tinere conţin fitohormoni estrogenici naturali.
Fructele conţin de asemenea mari cantităţi de beta-caroten, acid salicilic, pectină, zaharuri, compuşi flavonici, vitamine (A, B1, B2, B5, B6, C, E) şi săruri minerale.
Principiile din frunzele de mur imprimã acestei plante proprietãţi astringente, antidiareice, antihemoragice, antispastice şi antiseptice.
Fructele au acţiune antiinflamatorie, dezinfectantă, antitermică, stomahică, tonică, laxativă, depurativă, nutritivă, reglează secreţia melaninei.
Mugurii şi ramurile tinere, datorită conţinutului de fitoestrogeni şi tropismului specific asupra organelor genitale feminine şi gonadelor, au efect în tratarea afecţiunilor ginecologice.
Preparatele din frunze de mur sunt utilizate în combaterea colicilor, în boala diareicã, în infecţiile urinare, în tulburările de ciclu menstrual sau datorate instalării menopauzei, în constipaţie, hemoroizi, afecţiuni oculare şi dermatologice, în tratamentul bolilor renale şi pulmonare, precum şi în tratamentul afecţiunilor dermatologice grave cum este vitiligo.
Infuzia se preparã din 2 linguriţe de frunze uscate şi mãrunţite, la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. În gingivite şi stomatite, se poate prepara o infuzie din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã şi se face gargarã de mai multe ori pe zi.
Tot ca uz extern, în caz de hemoroizi, se pot aplica comprese locale îmbibate într-o infuzie preparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã.
Decoctul din mure poate fi eficient pentru băi de şezut în caz de leucoree.
Fructele consumate proaspete, sub formă de gemuri sau sub formă de suc natural sunt nutritive, vitaminizante, laxative dacă se consumă pe stomacul gol.
