• La reducere!
  • -12%
Pachet Digestie Usoara

Pachetul contine 1 flacon Digotide 30cps Farmaclass, 1 flacon Digestie Usoara 30 cps Fares si 1 cutie Ce

Pachet Digestie Usoara

Pachet Digestie Usoara
Pachetul contine 1 flacon Digotide 30cps Farmaclass, 1 flacon Digestie Usoara 30 cps Fares si 1 cutie Ceai D Digestiv 50g Fares.
3627
49,98 lei 56,80 lei -12%

Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 4 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 4 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,80 lei.


Citește Recenziile
 
Pachet Digestie Usoara
Pachetul contine 1 flacon Digotide 30cps Farmaclass, 1 flacon Digestie Usoara 30 cps Fares si 1 cutie Ceai D Digestiv 50g Fares.

Digotide 30 capsule Farmaclass

Digotide conține prebiotice (fibre dietetice) și substanțe cu efect prebiotic (nucleotide) ce favorizează dezvoltarea microorganismelor
benefice din intestin, elimină toxinele din intestin, amplifică efectul peristaltic.
Fibrele vegetale din guma Acacia au efect prebiotic dovedit.
Prebioticele ajută probioticele să se dezvolte și opresc dezvoltarea bacteriilor patogene.
Nucleotidele sunt componente esențiale ale AND și ARN fiind considerate cheia proceselor biochimice cum ar fi metabolismul celular.
Astfel în condiții de stres, de suprasolicitare fizică și psihică, sau în convalescență când organismul este slăbit, dieta cu nucleotide
devine indispensabilă.
La nivel intestinal nucleotidele determină creșterea mucoasei, creșterea producției de imunoglobulina A; au efect prebiotic.
Aceste efecte contribuie la menținerea integrității barieirei intestinale împotriva bacteriilor și pătrunderii toxinelor.
De asemenea studiile au arătat scăderea nivelului de cortizol după efort fizic intens, la persoane care au avut dieta îmbogățită cu nucleotide.
Digotide are o compoziție echilibrată în fibre dietetice și nucleotide ce ajută semnificativ procesul digestiv și menține sănătatea colonului.
Are efecte pozitive în asimilarea calciului și a altor minerale necesare de către organism; crește rezistența sistemului imunitar; asigură
funcționarea tractului digestiv și menține valoarea optimă a pH-ului intestinal.
Mențin integritatea barierei intestinale împotriva bacteriilor și a penetrării toxinelor.


Digotide restabilește funcția imună după efort fizic și intelectual intens.

Beneficii:

• Menține integritatea barierei intestinale;
• Îmbunătățește răspunsul imun;
• Este agent de refacere pentru dieta sportivilor;
• Scade riscul de apariție a afecțiunilor digestive,
 cardiovasculare, ale colonului, ale pielii.

Ingrediente                              mg/cps
Fibre vegetale solubile din gumă de       240,0
Acacia Seyal (gumă acacia) min.
90% substanță activă
Nucleotide din Saccharomices              120,0
cerevisiae (drojdie de bere)
min. 60% substanță activă
Gelatină (capsula)                          90,0


Recomandări:

Prin toate aceste efecte Digotide este recomandat pentru refacerea și menținerea florei intestinale, a unei digestii sănătoase, pentru întărirea sistemului imunitar.
De asemenea este recomandat persoanelor care depun eforturi fizice și intelectuale.

Administrare:

1 cps.x3/zi, administrate după mesele principale cu un pahar cu apă.

Prezentare:

cutie de carton cu 1 flacon cu 30 capsule, cu prospect.

Atentionări:

A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.
A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un mod de viață sănătos.
A se păstra la temperatura camerei, la loc uscat și ferit de lumina directă a soarelui.

Rolul componentelor:
Denumită şi drojdie de bere sau de panificaţie (Brewer’s Yeast, Levure de Boulangerie), S. boulardii este o tulpină de drojdie (specie de ciupercă unicelulară), descoperită prima dată în 1920 de biologul francez Henri Boulard pe când acesta era în sud-vestul Asiei. Scopul călătoriei sale era acela de a găsi o tulpină de drojdie care să fie în mod special rezistentă la căldură, şi astfel potrivită pentru producerea vinului. În timpul şederii francezului în Asia a luat naştere un focar de holeră, ocazie cu care acesta a notat faptul că pentru a combate diareea asociată bolii, oamenii locului mestecau coaja fructelor de Litchi chinensis şi de Garcinia mangostana sau o fierbeau şi consumau ceaiul. Biologul francez a reuşit să izoleze substanţa care combătea diareea descoperind faptul că aceasta este tocmai drojdia care se poate dezvolta şi la temperaturi de până la 98,6 grade Fahrenheit. Găsind că este o drojdie din genul Saccharomyces (drojdiile de bere) a denumit-o după sine şi în 1947 a vândut drepturile asupra ei companiei de farmaceutice Bicodex, care continuă să deţină acest patent.
S.boulardii şi binecunoscuta drojdie de bere S. cerevisiae, fiind membre ale aceluiaşi gen, sunt foarte asemănătoare dar diferă totuşi din punct de vedere genetic, metabolic şi fiziologic. Din punct de vedere cromozomial, S. boulardii este caracterizată de prezenţa unei gene alele specifice iar studii recente au arătat faptul că genomul acestei specii prezintă trisomie a cromozomului 9, numărul alterat de copii ale genelor contribuind probabil la o rată de creştere mai ridicată şi o mai bună supravieţuire în mediu acid.
Un număr limitat de dojdii au fost identificate ca şi candidaţi pentru o nouă abordare terapeutică datorită abilităţilor acestora de a se exprima ca antigen heterolog. S. boulardii este astzăzi pe larg utilizată în probleme de digestie şi ca probiotic. Probioticele, precum sunt definite de către Organizaţia pentru Agricultură şi Aliment a Naţiunilor Unite, sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi adecvate, conferă gazdei un beneficiu pentru sănătate”. Un număr tot mai mare de potenţiale beneficii pentru sănătate sunt atribuite tratamentelor cu probiotice. Au fost identificate mai multe mecanisme de acţiune, atât în mod direct asupra organismului gazdă, cât şi asupra microorganismelor patogene, aceste mecanisme cuprinzând reglarea homeostaziei microflorei intestinale, interferenţa în abilitatea microorganismelor patogene de colonizare şi infectare a mucoaselor, modularea răspunsului imun sistemic şi local, stabilizarea funcţiei gastrointestinale de barieră şi inducerea activităţii enzimatice prin favorizarea proceselor de absorbţie şi nutriţie.
Studiile de farmacocinetică au arătat faptul că după administrarea orală de liofilizat de S. boulardii echilibrarea concentraţiilor acestuia în colon se atinge în trei zile, drojdia dispărând din materia fecală la 2-5 zile după întreruperea administrării. S. boulardii prezintă caracteristici speciale care permit microorganismului să tranziteze tractul gastro-intestinal şi să fie utilizat ca probiotic. Pe durata tranzitului, drojdia interacţionează cu microflora locală şi cu mucoasa intestinală. Mai mult, studiile experimentale au arătat faptul că S. boulardii induce o protecţie împotriva patogenilor enterici, modulează răspunsul imun al gazdei, reduce inflamaţiile şi secreţiile hidroelectrolitice, inhibă toxinele bacteriene şi îmbunătăţeşte funcţionarea unor factorii trofici precum membrana ciliară intestinală şi transportorii nutrienţilor.
Această drojdie nonpatogenică a fost prescrisă în ultimii 30 de ani pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor diareice cauzate de bacterii. S. boulardii şi-a demonstrat atât experimental cât şi clinic eficienţa în afecţiuni gastrointestinale cu componentă inflamatorie predominantă. Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că microflora gastrointestinală este un factor reglator major asupra sistemului imunitar nu doar la nivelul intestinului, dar şi la nivelul altor organe. De exemplu, atunci când organismul este afectat de o infecţie cu Escherichia coli, există în intestin o tendinţă de secretare a citokinei proinflamatorii cunoscută sub numele de interleukina 8. S. boulardii a arătat un efect benefic prevenind această secreţie, reducând astfel severitatea şi toxicitatea invaziei cu E. coli. S-a demonstrat faptul că efectul S. boulardii asupra E. coli nu este acela de a reduce numărul de bacterii aderente produse, ci de a reduce numărul bacteriilor intracelulare cu 50%.
Unul din cele mai importante beneficii ale S. boulardii este acela de a controla forme variate de diaree. Studiile realizate au indicat faptul că utilizarea S. boulardii versus placebo a arătat eficienţă în reducerea formelor acute de diaree la copii şi la adulţi. Administrată concurent cu unele antibiotice S. boulardii a redus probabilitatea episoadelor adiţionale de colite pseudomembranoase la persoane care au experimentat această afecţiune. Chiar dacă scopul principal al antibioticelor este acela de a combate bacteriile ce cauzează infecţii în organism, ele pot produce efecte secundare nedorite precum diaree, dar şi crampe şi greţuri. Ca şi tratament preventiv, S. boulardii a arătat că reduce apariţia, durata şi frecvenţa acestor efecte secundare printre adulţi. O serie de studii au mai revelat faptul că S. boulardii a diminuat senficicativ motilitatea intestinală şi a îmbunătăţit consistenţa scaunelor la persoanele sindromul colonului iritabil cu predominantă diareică.
Pe lângă acestea, datele furnizate de studii mai recente au arătat că S. boulardii administrată sub formă de vaccin oral la persoane sănătoase interacţionează în mod limitat cu mucoasa intestinală acest lucru având implicaţii importante în viitorul utilizării acesteia ca agent profilactic şi ca vector terapeutic de administrare.
Guma arabică, cunoscută și sub denumirea de gumă acacia este un produs natural obținut din secreția (rașina) plantei de acacia (senegal și seyal).
Cel mai mare producător de E414 este Sudanul. Această țară realizează aproximativ 70-80% din producția mondială.
Cultura de acacia este pentru foarte mulți fermieri singura sursă de venit (se estimează că aproximativ cinci milioane de persoane din Sudan depind de producția de gumă arabică).
Guma arabică este un produs inodor și insipid ce conține glucide, acizi, calciu și alte minerale.
Componenta principală este arabina, sarea de calciu a polizaharidei acid arabic. Este foarte solubilă în apă și insolubilă în alcool.
Aceasta gumă este o sursă de fibre alimentare și poate diminua pofta de mancare, ceea ce poate conduce la scăderi în greutate.
Deși majoritatea fibrelor alimentare reduc nivelul de colesterol, cercetările nu au putut demonstra că guma arabică are un efect similar. În cazul testelor pe animale a fost observat un efect invers, iar în cazul oamenilor nu a avut efecte.
Există câteva dovezi care indică faptul că mestecând gumă de acacia timp de 10 minute, de cinci ori pe zi, se reduce placa dentară mai mult decât mestecând gumă de mestecat.
De asemenea, guma arabică este utilizată în preparate care reduc inflamația de la nivelul mucoaselor și țesuturilor. Astfel, este utilizată în siropuri de tuse, preparate cu acțiune asupra sistemului digestiv și produse pentru grăbirea vindecării.
În trecut era administrată intravenos pentru scăderea tensiunii arteriale dupa intervenții chirurgicale, însă s-a renunțat la această practică pentru că avea efecte secundare grave precum leziuni renale și hepatice și reacții alergice.
Astfel, este considerată un produs relativ sigur atunci cand este ingerată, însa uneori poate produce reacții alergice, balonare, greață, iritații.
A fost utilizată fără efecte adverse majore o cantitate zilnică de 30 de grame, timp de șase săptămâni.
Nu au fost efectuate teste care să evalueze efectele consumului de gumă arabică în timpul sarcinii și alăptării și astfel este recomandat să o evitați.

Digestie Usoara D57 30 cps Fares

Stimulează digestia alimentelor prin conţinutul în enzime vegetale fiind util în cazul unei digestii lente, a unei acidităţi reduse la nivel gastric, sau după mese copioase.

Beneficii:
-stimulează digestia alimentelor prin conţinutul în enzime vegetale fiind util în cazul unei digestii lente, a unei acidităţi reduse la nivel gastric, sau după mese copioase
-carminativ (ajută eliminarea gazelor intestinale), reduce balonarea
-înlătură senzaţia de greaţă
-reduce disconfortul abdominal postprandial (după servirea mesei)
-creşte apetitul

Compozitie/capsula:
-fructe de coriandru (Coriandri fructus)
-frunze de dafin (Lauri folium)
-rizomi de obligeană (Calami rhizoma)
-rădăcină de genţiană (Gentianae radix)
-rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma)
-extract uscat de Carica papaya standardizat în papaină 40 mg
-extract uscat de Ananas comosus standardizat în bromelaină 40 mg
-seminţe de muştar (Sinapis albae semen)
Învelișul capsulei este pe bază de gelatină animală.

Administrare:
1-2 capsule după mesele principale.
Produsul se poate administra la nevoie.

Rolul componentelor:
Fructul de papaya, supranumit şi “fructul îngerilor” este originar din America Centrală şi de Sud. El conţine o enzimă numită papaină care are puternice proprietăţi proteolitice (ajută la digestia proteinelor), având efecte asemănătoare pepsinei (enzimă secretată la nivelul stomacului). Papaya stimulează şi secreţia biliară care contribuie la digestia lipidelor. Reglează activitatea secretorie a stomacului, vezicii biliare, ficatului şi pancreasului.

Ananasul este o plantă tropicală originară din America, tolerantă la secetă, care creşte până la 5-8 metri în înălţime. Planta produce mai multe fructe lungi, ovale în fiecare sezon, din martie până în iunie.
Fructul de ananas, aşa cum îl ştim noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate.
Pulpa sa este suculentă şi cărnoasă, cu tulpina care serveşte ca un miez fibros de sprijin. Exteriorul este dur, cu mici solzişori ce pot fi de culoare verde închis, galben, portocaliu-galben sau roşu atunci când fructul este foarte copt. Pulpa poate varia ca şi culoare de la alb-crem la galben şi are un amestec de gust dulce şi o aromă bogată.
Ananasul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, care are numeroase efecte benefice asupra sănătaţii.
Fructele de ananas conţin bromelină, fibre, fitonutrienti (acid cumaric, acid clorogenic), pectine, polizaharide, potasiu, magneziu, fier, mangan, acid folic, vitamina C, B5, B6, B1, antioxidanti si polifenoli (betacaroten). Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus, capabil să accelereze digestia proteinelor.
Ananasul are proprietăţi antiinflamatorii, purgative, detoxifiante, antidepresive şi are efect revigorant.
Ananasul nu are deloc grăsimi sau colesterol şi are doar 50 de calorii per 100 grame, multe fibre şi proteine, ceea ce îl face ideal în curele de slăbire.
Ananasul proaspăt este recomandat spre consum după mesele copioase, bogate în carne, deoarece deblochează conglomeratele alimentare din stomac şi înlătură durerile digestive.
Bromelina din ananas are efect antiinflamator, fapt care împiedică formarea cheagurilor de sânge responsabile de tromboze şi acccidente vasculare cerebrale, deci scade riscul de boli cardiovasculare.
În aplicatii cutanate, bromelina scade inflamaţia şi calmează durerile articulare din artrite sau entorse. De asemenea, bromelina asociată cu antibiotic este impregnată în bandaje şi ajută astfel la cicatrizarea mai rapidă a rănilor.
Un consum frecvent de ananas ar putea ajuta şi la prevenirea degenerescenţei maculare, a astmului şpi a hipertensiunii arteriale, întăreşte sistemul imunitar, fibrele solubile ajută la scăderea colesterolului sangvin şi la prevenirea constipaţiei, iar fitonutrienţii impiedică oxidul nitric şi aminele alimentare să se combine în stomac pentru a forma nitrosamine cu potenţial cancerigen, deci scad riscul de cancer.

Coriandrul este originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.
A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.
Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.
Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.
În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.
Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.
S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.

Ghimbirul este o specie originară din Asia tropicală; perenă, cu rizom cărnos, ramificat ca o mână cu degete, cu tulpini aeriene ierboase ce se reînnoiesc anual, unele fiind înalte cu frunze, altele scurte, reproducătoare, purtând florile.
Denumirea provine de la grecescul zingiber, cuvânt de origine sanscrită.
Plantă medicinală cunoscută din vechime, ghimbirul a fost utilizat ca remediu în medicina tradiţională chineză şi indiană de mai bine de 2500 de ani. În medicina Ayurvedică a fost folosit ca remediu natural carminativ, anti-colitic, pentru stimularea digestiei, pentru hemoroizi, boli cronice ale pielii, obezitate şi sângerări anormale după naştere. În Medicina Tradiţională Chineză a fost şi este recomandat în balonare, tuse, vomă, diaree şi reumatism.
În Europa ghimbirul a fost menţionat în secolul I de către medicul grec Dioscorides, pentru proprietăţile sale digestive, pentru stimularea intestinală şi ca util pentru stomac. Din jurul anilor 1100 a fost utilizat în toate ţările europene. În lucrările medicale europene vechi, scrise de Harpestreng cca.1200, Lonicerus 1564, Matthiolus 1626, Bentley şi Trimen 1880, ghimbirul este descris ca util pentru stimularea apetitului şi a digestiei, pentru intestin şi pentru infecţii bucale şi gingivale. Monografiile ghimbirului au fost şi încă sunt parte din majoritatea farmacopeelor europene şi non-europene [Imbesi 1964; Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005; Farmacopeea Ayurvedică Indiană; Farmacopeea Indiană 2007] şi bineînţeles din Farmacopeea Europeană 7. Farmacopeea Chineză recomandă ghimbirul în senzaţii de rece, vomă şi diaree însoţite de extremităţi reci şi puls slab; pentru dispnee şi tuse cu expectoraţie abundentă.
Rădăcina de ghimbir conţine ulei esenţial cu peste 100 de compuşi identificaţi, în principal compuşi terpenoidici. Principiile responsabile de gustul picant, sau constituenţii non-volatili, ai ghimbirului, sunt considerate responsabile pentru proprietăţile aromatice ale acestuia, şi pentru activitatea farmacologică. Printre acestea: gingerolii, shagaolii, gingerdione, paradol, vallinoide, galanali A şi B, şi zingerona. Alţi compuşi ai ghimbirului constau în carbohidraţi, grăsimi, minerale, oleorezine, vitamine, ceruri, enzime proteolitice. Rizomul de ghimbir conţine venilil-cetone pungente, incluzând (6)-gingerol şi (6)-paradol, pentru acestea raportându-se activitate puternic antiinflamatoare precum şi proprietăţi antitumorale.
Pe lângă aceste proprietăţi bine cunoscute, datorită cărora găsim ghimbirul individual sau în combinaţii în produsele naturiste de la noi, acesta mai posedă proprietăţi antiemetice, antinociceptive, antitusive (siropuri de tuse), antioxidante, cardiotonice, imunomodulatoare şi chiar hipocolesterolemiante. Ghimbirul, fiind un agent termogenic, poate fi considerat ca agent funcţional pentru restaurarea unei balanţe energetice pozitive, şi ca urmare poate fi util în terapia naturistă a obezităţii.

Obligeana are proprietăţi tonic-aperitive, eupeptic-amare, favorizează eliminarea gazelor intestinale si reducerea balonării. Se foloseşte ca stimulent al secreţiei gastrice şi biliare mărind pofta de mâncare şi îmbunătăţind capacitatea de digestie.

Genţiana conţine principii amare care stimulează secreţia salivei, a sucurilor gastrice şi intestinale, stimulează contracţia vezicii biliare şi evacuarea bilei în intestin, ajutând la realizarea unei digestii normale.

Muştarul alb este un condiment folosit adesea la prepararea mâncărurilor. Stimulează secreţia gastrică, are acţiune laxativă normalizând tranzitul intestinal.

Atentionari:
Nu se recomandă copiilor sub 12 ani, în caz de ulcer gastro-duodenal activ şi în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.
Conţine muştar.

Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.

La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare.

Apetitul alimentar este un indiciu al stării de sănătate a organismului. Scăderea apetitului ne poate indica o stare de devitalizare a organismului, prezenţa stresului, a unei depresii uşoare sau poate fi indiciul unei afecţiuni mai grave. Efectele adverse ale unor medicamente pot consta în scăderea apetitului. O lipsă îndelungată a apetitului alimentar este un motiv pentru prezentarea la medic.
Pentru a stimula pofta de mâncare recomandăm o dietă care sa cuprindă o hrană din produse naturale (fără conservanţi, coloranţi, arome sintetice), consumate ca atare în stare crudă, cum e cazul fructelor, produselor apicole (miere, polen, apilarnil), a legumelor, a produselor lactate sau  preparate cât mai simplu (prin fierbere, la aburi, coacere, fermentare şi macerare). Se va evita consumul alimentelor prăjite, a zahărului alb, a cafelei.

Ceaiul D D41 Digestiv 50 g Fares

Susţine buna funcţionare a aparatului digestiv, ajutând la eliminarea disconfortului gastrointestinal.

Beneficii:
-datorită compoziţiei sale complexe, acest ceai are acţiune tonic aperitivă, stimulentă a secreţiilor digestive, carminativă (prin uleiuri esenţiale, principii amare, flavone)
-susţine buna funcţionare a aparatului digestiv, ajutând la eliminarea disconfortului gastrointestinal.

Compozitie:
-flori de muşeţel (Chamomillae flos),
-fructe de anason (Anisi fructus),
-fructe de fenicul (Foeniculi fructus),
-coada şoricelului (Millefolii herba).

Administrare:
Peste 1-2 linguriţe de amestec de plante se toarnă o cană cu apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Se beau 3-4 căni cu ceai pe zi cu o jumătate de oră înainte de masă.

Recomandari:
-inapatenţă,
-digestie lentă,
-dispepsii,
-gastralgii,
-colici intestinale,
-meteorism abdominal (balonare),
-enterite.

Camazulena din muşeţel şi flavonele din coada şoricelului conferă proprietăţi antiinflamatoare, astringente, cicatrizante.
Anasonul şi muşeţelul au în plus acţiuni calmante şi antialgice.

Atentionari:
Nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.

Dacă aveţi probleme cu balonarea vă recomandăm să reduceţi cât mai mult posibil consumul cărnii grase (inclusiv peşte, mezeluri, cârnaţi), a brânzeturilor grase, prăjelilor, a băuturilor carbogazoase. Evitaţi consumul de alcool, cafea, tutun. Renunţati la felul trei, deoarece dulciurile şi fructele consumate după masă fermentează şi produc balonare. Puteţi însă să le consumaţi după ce digestia mesei anterioare s-a încheiat, ca o gustare de sine stătătoare. Alegeţi legumele cu celuloză fină (roşii, ardei, vinete, morcovi, fasole verde, dovlecei, salată verde) - consumate crude sau preparate (evitându-se fasolea, varza, mazărea), fructele fără coajă, coapte sau preparate termic, carne slabă, brânză slabă, uleiuri vegetale presate la rece, condimente uşoare aromate (pătrunjel, mărar, leuştean, tarhon), supe de legume, paste făinoase, pâine veche de o zi.

Rolul componentelor:
Anasonul este o plantă aromatică specială, cu o istorie dramatică și amuzantă, în același timp. Pitagora îl recomanda drept tratament pentru epilepsie, iar câteva sute de ani mai târziu, anasonul era (prin secolul al XIV-lea) atât de valoros, încât din taxele de import pentru el a fost reparat Podul Londrei. În Imperiul Roman era cultivat în regiunea Toscanei şi era utilizat cu preponderență de aristrocrație, după festinurile tradiţionale ale patricienilor, pentru efectele sale calmante asupra sistemului digestiv. În Europa Centrală ajunge în secolul al IX-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, care a promulgat reglementări clare privind speciile ce pot fi cultivate în incinta mănăstirilor sau de clasele nobiliare, precizând plantele şi condimentele ce pot fi utilizate în hrana oamenilor şi animalelor.
Este o plantă erbacee, anuală, înaltă de 50-70cm, cu frunze puține. Are flori cu petale albe ce înfloresc în iulie-august. Fructele au o culoare cenușiu-verzuie și sunt acoperite cu peri scurți și au miros aromat. Acestea se recoltează în august-septembrie.
Anasonul este bogat în ulei volatil, iar principalul component al acestuia este antolul. Pe lângă ulei volatil, anasonul mai conține și uleiuri grase, cumarine, substanțe proteice, vitamine și flavonoide.
Cu o asemenea compoziție, anasonul are proprietăți expectorante, antiseptice, antispastice. Totodată stimulează secreția salivară, gastrică, intestinală și pancreatică dar acționează și asupra sistemului nervos central, asupra căruia, în doze terapeutice, are efect stimulant în special asupra centrilor respirației și circulației. Se utilizează în tratarea insomniilor, asteniei nervoase, migrenelor, vertijurilor, reumatismului. Se poate administra și la mamele care alăptează pentru creșterea producției de lapte cât și la copiii mici contra colicilor.
Substanțele conținute de fructele de anason îi conferă acestuia proprietăți aromatizante, fiind utilizat și ca un condiment alimentar. Semințele de anason sunt utile și pentru creșterea poftei de mâncare.
Muşeţelul e o plantă erbacee, cu tulpina mai adesea ramificată de la bază, purtând frunze cu foliole foarte înguste, şi terminată cu inflorescenţe cu flori centrale mici şi galbene şi flori marginale albe, şi au discul floral central boltit în sus şi gol pe dinăuntru (caracter distinctiv).
Denumirea latină cuprinde virtuţile muşeţelului. Matricaria justifică faima obţinută din vremuri străvechi în tratamentul bolilor feminine (matrice = uter, în latină), iar Chamomilla sugerează mirosul de „merişor” (măr), care creşte pe pământ (în limba greacă: „chama” – jos, pe pământ; „malon” –măr). Denumirea a fost definitivată de către Haller în secolul XVI, fiind preluată de C. Linne în secolul XVIII.
A fost multă vreme un panaceu al bolnavilor, o „rază de speranţă” pentru sănătatea omului, încă de la începuturi. Florile uscate ale acestuia sunt un vechi produs medicinal cunoscut din Egiptul antic, Grecia şi Roma antică.
În Egiptul antic, muşeţelul a fost o plantă religioasă consacrată zeului soare. Pe vremea faraonilor era folosit în tratamentul malariei, fiind socotit „plantă magică”.
În antichitatea romană a fost folosit în scop vindecător cu mult înainte de formarea Imperiului Roman, seminţele acestei plante fiind găsite de Neuweiler în săpăturile arheologice din marele sat roman Vindonissa. Florile uscare erau folosite în Grecia şi Roma antică pentru dureri de cap şi afecţiuni ale rinichilor, ficatului şi vezicii urinare.
Proprietăţile sale curative au fost apreciate de către Hippocrate (377 î.Ch.,Tessalia), de către Dioscoride (sec.I.î.Ch.) şi de catre Plinius cel Bătrân (1- 79, sec. I).
Şi în Europa medievală (sec. XVI) era considerat un „adevărat panaceu” fiind folosit în mai toate afecţiunile digestive, ginecologice, în boli de splină, cât şi pentru „drenarea creierului” şi „creşterea confortului spiritual” etc. În jurul anului 1480 se menţionează apariţia unui extract din flori de muşeţel – aqua florum chamomille, iar mai târziu, în 1555, apare uleiul volatil de muşeţel. F. Hoffmann (medic şi chimist german, 1666 – 1742), autorul „Lichiorului Hoffmann”, care aprecia foarte mult muşeţelul pentru calităţile sale curative.
Medici renumiţi au folosit timp de secole muşeţelul şi preparatele sale în afecţiuni digestive, respiratorii, în boli ale mucoaselor şi pielii, pentru răni, ulcer de gambă, pruritus sanilia etc. – cu mult înaintea „erei antibioticelor“, anti-alergicelor etc.
Utilizarea muşeţelului a crescut în Evul Mediu, când oamenii l-au transformat într-un remediu pentru numeroase probleme medicale – greţuri, probleme ale sistemului nervos, probleme digestive ale copiilor, boli de piele şi aşa mai departe.
Utilizarea modernă a muşeţelului datează din 1921, când o firmă germană a introdus o formulă topică. Crema a devenit un tratament popular pentru o varietate largă de afecţiuni ale pielii, incluzând eczeme, escare, inflamaţii ale pielii cauzate de radiaţii, şi dermatite de contact.
Muşeţelul este o plantă medicinală natural fără conţinut de cafeină.
Valoarea lui terapeutică este dată de un complex de compuşi chimici.
În secolul al XVI-lea, Camerarnis precizează că uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are culoarea albastră (Stoianka Ilieva, 1967, 1971). Uleiul volatil conţine în principal bisabolol şi oxizii săi, oxid de bisabolonă, azulene.
Astăzi, muşeţelul este înscris în farmacopee în aproape toate ţările lumii.
Aşa cum am relatat, muşeţelul conţine ulei volatil în care sunt prezente azulenele, cu calităţi terapeutice deosebite, apoi mai conţine acid salicilic, vitaminele B şi C, numeroase săruri minerale, mucilagii, flavonoide, cumarine şi altele. Toate acestea determină calităţile deosebite ale acestei plante.
Inflorescenţele uscate de muşeţel sunt utilizate astăzi în lumea întreagă pentru a trata o listă vastă de probleme, variind de la inflamaţii ale pielii la cancer, câţiva din constituenţii săi chimici cu potenţiale acţiuni biochimice fiind izolaţi din uleiul esenţial. Bisabololul, una din cele mai abundente componente ale uleiului esenţial – până la 50%, pe lângă efectele spasmolitice asupra musculaturii netede intestinale, a fost raportat ca având atât proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriene, antipiretice şi antifungice, cât şi efect protectiv în cazul ulcerului. În plus, muşeţelul posedă o acţiune cicatrizantă, fapt care creează condiţii favorabile în tratamentul stărilor inflamatorii, acute sau cronice, ale mucoasei gastrice. Ca atare, muşeţelul este folosit în ulcerul stomacal, şi de asemenea în diferite afecţiuni ale pielii.
Se recomandă în balonări, pentru tratamentul gastritelor, tulburărilor gastro-intestinale cu diaree, enterocolitelor, infecţiilor renale, astmului bronşic la copii, este util în boli ale ficatului, tulburări menstruale, migrene, insomnii, ca diuretic, sedativ sub forma de băi. Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia, ceea ce face să scadă febra. De asemenea muşeţelul inactivează toxinele bacteriene, având astfel o acţiune antitoxică.
Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cât şi apigeninei, florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.
Cercetări recente arată că flavonoidele importante, ca apigenina, luteolina şi quercetina au efecte mai mult sau mai puţin inhibitoare asupra proliferării celulelor maligne in vitro. Unele flavonoide alchilate, ca chrisoplenina, chrisoplenolul şi jaceidina, au fost de asemenea urmărite recent, arătându-se că aceşti compuşi posedă proprietăţi antiinflamatoare şi antispasmodice. Alte clase de compuşi ce au fost identificaţi sunt cumarinele, herniarina şi umbeliferona., acestea având proprietăţi antiinflamatoare.
Are aplicaţii şi în cosmetică, calmând tenurile înroşite şi iritate. Extractele sau uleiul volatil îşi găsesc utilizări în fabricarea cremelor şi a unguentelor pentru tratarea inflamaţiilor pielii, şi ca agent antibacterian şi antifungic în gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, hemoroizi, furunculoză, răni purulente, ulceraţii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite.
Muşeţelul, datorită calităţilor sale benefice, este una dintre cele mai solicitate plante medicinale.
Stoc
In Stoc Magazin - Livrare in 1-2 zile lucratoare
Forma de prezentare
Pachet
100 Produse
Info
*Nota: Plantilia.ro face eforturi permanente pentru a păstra acuratețea informațiilor din acestă pagină. Rareori acestea pot conține inadvertențe. Pozele prezentate pe site au un caracter informativ și nu creează obligații contractuale. Unele specificații sau prețul pot fi modificate de către producător fără preaviz sau pot conține erori de operare. Toate promoțiile prezente în site sunt valabile în limita stocului.

IMPORTANT: Intotdeauna cititi cu atentie descrierea, eticheta si ambalajul produsului inainte de a-l utiliza! Toate informatiile din acest site sunt publicate cu scop informativ si nu substituie sfaturile sau prescriptiile medicului dumneavoastra sau a oricarui personal medical calificat. Nu trebuie sa folositi informatiile prezente in aceste pagini cu rolul de a diagnostica sau trata oricare probleme de sanatate sau boala sau de a inlocui medicamentele si tratamentele prescrise de persoanalul medical autorizat. Aveti obligatia sa cititi cu atentie tot prospectul. Efectele produselor variaza de la persoana la persoana in functie de stilul de viata, metabolism, varsta, stare de sanatate, etc Daca aveti sau credeti ca aveti afectiuni medicale sau suferiti vreo boala, adresati-va de urgenta medicului dumneavoastra.
Ai folosit acest produs?
Nu au fost găsite recenzii

8 alte produse in aceeasi categorie:

Produs adăugat la wishlist
Produs adaugat la lista de comparare

Respectarea drepturilor clienților și protejarea datelor cu caracter personal reprezintă un angajament important pentru plantilia.ro. Vom depune toate eforturile necesare pentru a prelucra datele tale în siguranță. Fii la curent cu regulile pe care le aplicăm și parcurge: Termeni și CondițiiPolitica de confidențialitate cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și Politica de utilizare cookie-uri.