Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
- La reducere!
- -10%
Apa Micelara Vitamin C Plus Cosmetic Plant
Lotiune Micelara Vitamin C Plus 300 ml Cosmetic Plant
Apa micelară Vitamin C Plus asigură o demachiere eficientă şi delicată, lăsând pielea hidratată şi tonifiată.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 17 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 17 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,34 lei.
Lotiune Micelara Vitamin C Plus 300 ml Cosmetic Plant
Apa micelară Vitamin C Plus asigură o demachiere eficientă şi delicată, lăsând pielea hidratată şi tonifiată.
Beneficii:
-Curăță
-Hidratează
-Tonifică
-94 (94.79)% ingrediente de origine naturală
-0% parabeni, parafine, coloranţi
-Apa micelară Vitamin C Plus asigură o demachiere eficientă şi delicată, lăsând pielea hidratată şi tonifiată.
-Vitamina C Tetra, o formă inovativă a vitaminei C clasice, are efect antioxidant şi ajută la prevenirea semnelor de îmbătrânire prematură a tenului.
-Betaina, ingredient activ Ecocertificat, protejează celulele de stresul oxidativ datorat radiaţiilor UV şi cel datorat fluctuaţiilor de temperatură care duc la deshidratare, restabilind şi menţinând hidratarea optimă a tenului.
-Uleiul esenţial de portocale are efect antiinflamator şi tonic pentru piele.
-Curăță
-Hidratează
-Tonifică
-94 (94.79)% ingrediente de origine naturală
-0% parabeni, parafine, coloranţi
-Apa micelară Vitamin C Plus asigură o demachiere eficientă şi delicată, lăsând pielea hidratată şi tonifiată.
-Vitamina C Tetra, o formă inovativă a vitaminei C clasice, are efect antioxidant şi ajută la prevenirea semnelor de îmbătrânire prematură a tenului.
-Betaina, ingredient activ Ecocertificat, protejează celulele de stresul oxidativ datorat radiaţiilor UV şi cel datorat fluctuaţiilor de temperatură care duc la deshidratare, restabilind şi menţinând hidratarea optimă a tenului.
-Uleiul esenţial de portocale are efect antiinflamator şi tonic pentru piele.
Compozitie:
Aqua, Betaine*, Bis-PEG-18 Methyl Ether Dimethyl Silane, Ascorbyl Tetraisopalmitate, Coco-Glucoside, Citrus Aurantium Dulcis (Orange) Peel Oil, PEG-40 Hydrogenated Castor Oil, Phenoxyethanol, Ethylhexylglycerin, Disodium EDTA, BHT, Limonene, Parfum
Aqua, Betaine*, Bis-PEG-18 Methyl Ether Dimethyl Silane, Ascorbyl Tetraisopalmitate, Coco-Glucoside, Citrus Aurantium Dulcis (Orange) Peel Oil, PEG-40 Hydrogenated Castor Oil, Phenoxyethanol, Ethylhexylglycerin, Disodium EDTA, BHT, Limonene, Parfum
* ingrediente certificate organic / certified organic ingredients.
Administrare:
Aplicaţi dimineaţa şi seara cu ajutorul unei dischete demachiante şi repetaţi operaţiunea până când discheta rămâne curată. Nu necesită clătire.
Testaţi toleranţa pe o mică porţiune a pielii gâtului, sub ureche.
A nu se utiliza pe pielea rănită sau iritată.
Testat dermatologic.
Rolul componentelor:
Arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.
Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).
Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.
Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.
Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.
Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.
Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).
Arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.
Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).
Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.
Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.
Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.
Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.
Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).
Nicio recenzie