Silimarina 150 mg 50 comprimate Alevia
Silimarina contribuie la protecţia ficatului împotriva radicalilor liberi şi la dezvoltarea de noi celule hepatice, precum şi la funcţionarea normală a fluxului biliar.
Beneficii:
-Contribuie la funcţionarea normală a ficatului.
-Influenţează favorabil funcţia de detoxifiere a ficatului.
-Protejează structura şi funcţiile ficatului.
Avantaje:
-Armurariul este folosit de peste 2000 de ani în medicina tradiţională pentru protejarea celulelor hepatice împotriva acumulării de toxine şi pentru eliminarea acestora.
-Silimarina contribuie la protecţia ficatului împotriva radicalilor liberi şi la dezvoltarea de noi celule hepatice, precum şi la funcţionarea normală a fluxului biliar.
Compoziţie
-Extract hidroalcoolic 40:1 din fructe de Armurariu (Silybum marianum), cu 80% silimarină, din care 30% silibină,
-lactoză monohidrat şi celuloză microcristalină (agenţi de încărcare),
-crospovidonă (stabilizator),
-talc și stearat de magneziu (agenţi antiaglomeranţi).
Administrare:
Câte 1 comprimat de doua ori pe zi.
Atentionari:
Contraindicat copiilor sub 3 ani şi femeilor în primul trimestru de sarcină, precum şi în caz de chist ovarian, endometrită sau ciroză decompensată.
A se administra cu prudenţă femeilor care alăptează, precum şi persoanelor cu diabet/hipoglicemie.
Poate interacţiona cu unele medicamente antiinfecţioase (Metronidazol) sau cu contraceptivele orale, la administrare concomitentă.
Contraindicat persoanelor cu intoleranţă la lactoză sau alergice la oricare dintre ingredientele produsului.
Acest produs este un supliment alimentar.
Este bine să știi că suplimentele alimentare nu înlocuiesc un regim alimentar variat și echilibrat.
Îți recomandăm un stil de viață sănătos, bazat pe o alimentație sănătoasă, exerciții fizice și doi litri de apă zilnic.
Rolul componentelor:
Specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alterne, alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi; florile tubulare grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), având foliolele involucrale terminate cu ghimpi ascuţiţi; fructele achene, brun deschise. Se recoltează fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.
Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.
Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.
Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.
Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.
S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silymarina (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxicebine atât de cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silymarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.
Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.
