ACTIVAL JUNIOR GUMMY 20CPR GUMATE BERES

ACTIVAL JUNIOR GUMMY 20CPR GUMATE BERES

Actival Junior Gummy este un complex de vitamine cu minerale si indulcitori, usor de administrat copiilor datorita formei (comprimate gumate), cu gust delicious de lamaie si zmeura.

Proprietati:

• Contribuie la mentinerea vederii normale si la metabolismul energetic normal.
• Contribuie la functionarea normala a sistemului imunitar.
• Contribuie la protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ si la reducerea oboselii si extenuarii.
• Este recomandat pentru asigurarea substantelor minerale indispensabile pentru cresterea si dezvoltarea copilului, in preventia aparitiei carentelor in urma efortului fizic exagerat sau a regimului alimentar dezechilibrat, in caz de lipsa a apetitului, extenuare, oboseala.
• Nu contine zahar sau gluten, contine oligofructoza, fibre natural alimentare, arome si coloranti exclusiv naturali.

Ingrediente: Indulcitor (sirop de maltitol), gelatina, oligofructoza din cicoare (193 mg/comprimat), apa, acid ascorbic, corectori de aciditate (acid citric, hidroxid de potasiu, citrat de sodiu), acetat de dl-alfa-tocoferil, arome (zmeura, lamaie), trigliceride cu catena de lungime medie, dexpantenol, palmitat de retinil, agent de glazurare (ceara carnauba), emulsifiant (polisorbat 80), clorhidrat de piridoxina, agent de incarcare (propilenglicol), maltodextrina, coloranti (acid carminic, complex de clorofilina-cuprica), acid folic, antioxidant (dl-alfa-tocoferol), colecalciferol, cianocobalamina.

Mod de utilizare: Copii peste 3 ani si adulti: 2 comprimate gumate pe zi.

Avertizari: Consumul excesiv poate cauza efecte laxative.

Forma de prezentare: 20 comprimate gumate

Rolul componentelor:

Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.

In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.

Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.

Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.

Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.

De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.

Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.

Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.

Desi calciul este unul dintre cel mai frecvent intalnite minerale din organism, multi oameni au deficit de calciu. Acest lucru se intampla, intrucat multi oameni consuma doar jumatate din cat au nevoie (aproximativ 500-700 mg pe zi).

In cazul unui aport prea scazut de calciu, organismul apeleaza la rezervele de calciu din oase, rezultand osteoporoza sau osteopenia.

Ar trebui sa luati suplimente de calciu sau sa asimilati calciul din mancare? Suplimentele sunt recomandate, atat timp cat sunt de calitate. In acest sens, trebuie sa stiti cat de mult calciu elementar (calciul cel mai bine absorbit de organism) exista in supliment. Oricum, cel mai important este sa furnizati organismului aproximativ 1200 mg de calciu pe zi.

Calciul este esential pentru multe dintre functiile corpului, inclusiv pentru:

-reglementarea batailor inimii

-transmiterea impulsurilor nervoase

-stimularea secretiilor hormonale

-coagularea sangelui

-construirea si mentinerea sanatatii oaselor.

Calciul este un mineral care se gaseste in compozitia mai multor alimente. Este important sa i se ofere organismului cantitati suficiente din acest mineral, intrucat organismul uman nu-l poate fabrica.

Expertii recomanda ca adultii sa asimileze 1000-1200 mg de calciu in fiecare zi. Desi hrana este cea mai buna sursa de calciu, majoritatea oamenilor nu reusesc sa acumuleze suficient calciu din aceasta. Ca atare, deficitul poate fi echilibrat prin intermediul administrarii de suplimente de calciu sau alimente fortificate cu calciu.

Calciul din oasele noastre actioneaza ca o rezerva a organismului, la care acesta apeleaza cand valorile calciului sunt reduse. Majoritatea oamenilor cunosc faptul ca acest mineral este important pentru constructia dintilor si oaselor puternice - 99% din calciul din corpul nostru se regaseste in oase si dinti. Restul de 1% se gaseste in sange si alte tesuturi si este util pentru:

-coagularea sangelui

-controlul tensiunii arteriale

-producerea de enzime si hormoni care echilibreaza digestia, nivelul de energie si metabolismul grasimilor

-controlul celulelor si al tesuturilor conjunctive

-contribuie la reglarea procesului de transfer al nutrientilor, prin peretii celulelor

-prevenirea bolilor gingivale

-mentinerea normalitatii functiei nervoase

-contractarea muschilor.

Fara calciu muschii nu se misca. Daca nu aveti cantitati normale de calciu, pot sa apara crampe musculare sau muschii se vor afla in imposibilitatea de a trasmite impusurile nervoase necesare pentru contractarea muschilor. Atunci cand nivelul de calciu din sange este prea mic, va fi utilizat calciul din oase pentru a se ajunge la cantitatea de care organismul are nevoie in sange. Cand nu este funizat suficient calciu prin dieta, in timp, poate sa apara osteoporoza.

Stresul zilnic şi alimentaţia nesănătoasă nu mai reprezintă ceva ieşit din comun pentru cei mai mulţi dintre noi care ajung să se confrunte cu diverse boli cauzate de carenţele nutriţionale. Ştiaţi însă că un simplu supliment alimentar ne poate schimba aproape total viaţa, asigurându-ne necesarul de energie şi un sistem imunitar mai puternic?

Magneziul participă la procesul de digestie căci bazându-se pe el, organismul mistuie în mod eficient alimentele. Atunci când este insuficient, ne confruntăm cu disconfort abdominal, balonare şi alte probleme. Magneziul are rol de coenzimă de-a lungul tractului digestiv, ceea ce înseamnă că pe lângă misturirea mistuirea alimentelor ajută şi la absorbirea nutrienţilor în organism. De asemenea, stimulează producţia de acid hidrocloric în stomac şi a bilei la nivelul ficatului.

Magneziul este al patrulea în clasamentul celor mai importante minerale din organismul uman, prin urmare participă la mai bine de 300 de procese metabolice între care cel care reglează nivelul zahărului din sânge. Carenţa de magneziu este asociată cu rezistenţa la insulină, simptom care duce la diabet şi alte boli cronice.

Magneziul asigură sănătatea inimii, întrucât participă la distribuirea eficientă a potasiului, calciului şi a altor nutrienţi la nivel celular. Potrivit unui studiu din 2006, apărut în publicaţia Modern Nutrition in Health and Disease, toţi aceşti nutrienţi favorizează sănătatea nervoasă, musculară şi un ritm cardiac normal.

 Datorită capacităţii de detoxifiere, magneziul este considerat un adevărat purificator pentru organism. Metalele grele, substanţele chimice din mediul înconjurător sau din alimentele nesănătoase, pesticidele şi ierbicidele, precum şi alte toxine care ne pătrund în corp şi ne atacă organele vitale sunt neutralizate şi eliminate mai uşor dacă nivelul de magneziu este în limite normale.

Nu doar calciul, dar şi magneziul participă la buna funcţionare a sistemului osos. Ba mai mult decâ atât, se pare că magneziul este chiar mai important decât calciul pentru oase, în condiţiile în care jumătate din întreaga cantitate de magneziu din organism este stocată chiar în oase. Împreună cu calciul şi cu vitamina D, magneziul fortifică sistemul osos.

 Datorită capacităţii de detoxifiere, magneziul este considerat un adevărat purificator pentru organism. Metalele grele, substanţele chimice din mediul înconjurător sau din alimentele nesănătoase, pesticidele şi ierbicidele, precum şi alte toxine care ne pătrund în corp şi ne atacă organele vitale sunt neutralizate şi eliminate mai uşor dacă nivelul de magneziu este în limite normale.

O rezervă suficientă de magneziu poate scădea riscul de cancer. Potrivit unui studiu publicat recent în American Journal of Clinical Nutrition, cu fiecare 100 mg de magneziu pe care le integrăm zilnic în alimentaţie ne putem reduce riscul de cancer colorectal cu 13 procente.

Zincul este un element esential care ofera multe beneficii terapeutice, adesea trecute cu vederea.

Organismul uman contine aproximativ 2 pana la 3 grame de zinc, care poate fi intalnit in oase, dinti, piele, ficat, muschi, leucocite etc.

Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc, pentru a-si putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa pe cale alimentara. Peste 300 de enzime diferite cu functii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a functiona la parametri inalti. Unele dintre aceste metaloenzime au ca si componenta principala de baza ionul de zinc.

Printre enzimele care au roluri vitale in organism se afla anhidraza carbonica, care ajuta la excretia de CO2; fosfataza alcalina, care elibereaza fosfati anorganici necesari in metabolismul oaselor; superoxid dismutaza (SOD), care ajuta la protejarea celulelor impotriva radicalilor liberi; alcool-dehidrogenaza (ADH) , care ajuta ficatul in detoxifierea de alcool; carboxipeptidaza, necesara pentru digestia proteinelor alimentare. Mai mult decat atat, diviziunea celulara corecta nu poate avea loc fara o cantitate adecvata de zinc, necesara sintezei AND, ARN si a proteinelor. Zincul este o componenta structurala necesara unirii proteinelor AND si protejeaza de asemenea membrana celulara impotriva lizei.

Vitamina A depinde de actiunea zincului pentru a-si desfasura activitatea normala. Zincul regleaza nivelurile de vitamina A si cantitatea in care aceasta este eliberata de ficat. Acest mineral influenteaza de asemenea cresterea si dezvoltarea si in alte moduri. Atat hormonul stimulator folicular hipofizar (FSH), cat si hormonul luteinizant hipofizar (LH), ambele influentate de actiunea zincului, sunt importante pentru functionarea normala a testiculelor si pentru spermatogeneza. Zincul ajuta la mentinerea in buna stare a prostatei si previne hipertrofiile benigne ale prostatei.

Pancreasul este o alta glanda care utilizeaza zincul. Acesta intra in compozitia insulinei si este excretat in secretiile pancreatice. Metabolismul este de asemenea partial dependent de prezenta zincului care ajuta la transformarea tiroxinei (T4) in triiodotironina (T3). In plus, trei dintre cei cinci analizatori nu ar functiona in lipsa unei cantitati adecvate de zinc in organism – analizatorii gustativ, olfactiv si vizual.

Unele studii sustin teoria conform careia ar exista o legatura intre integritatea sistemului imunitar si cantitatea de zinc din organism. Acest mineral ajuta la reglarea nivelului de limfocite T, limfocitelelor T CD4 si interleukinei-2. Acest rol in cadrul sistemului imunitar ii ofera zincului capacitatea de a facilita vindecarea ranilor. Alte studii au aratat ca modificarile nivelului de zinc din organism pot modifica apoptoza, in prezent cunoscuta ca “moartea celulara programata”. De asemenea, s-a demonstrat ca zincul poseda proprietati antiinflamatoare. Totusi, pentru a defini rolul zincului in cadrul sistemului imunitar, sunt necesare studii in plus, pe viitor.

Apoptoza este un proces innascut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care celulele, in mod sistematic, isi inactiveaza, dezasambleaza si degradeaza propriile componente structurale si functionale pentru desavarsirea propriului lor deces. Acest proces poate fi activat intracelular printr-un program de dezvoltare definit fie genetic, fie extracelular, prin intermediul proteinelor endogene, citokinelor si hormonilor, ca si de componente xenobiotice, radiatii, stresul oxidativ si hipoxia.

Abilitatea unei celule de a intra in apoptoza, ca raspuns la un semnal de “moarte”, depinde de statusul ei proliferativ, pozitia ciclului celular si de expresia controlata a genelor care promoveaza, inhiba si afecteaza programul de moarte. Reglarea stricta a acestor parametri modulatori ai mortii trebuie mentinuta, pentru asigurarea contextului fiziologic propice aparitiei apoptozei. Disfunctiile, care apar in oricare dintre punctele caii de moarte programata, pot duce la un proces apoptotic eronat, determinand astfel exprimarea unor conditii fiziopatologice.

Asigurarea cantitatii zilnice necesare de zinc ajuta la prevenirea a numeroase complicatii. Unui adult ii sunt necesare aproximativ 0.2 mg/kg corp de zinc pe zi; nu este permisa depasirea acestei cantitati. Conform recomandarilor oferite de DRI (Dietary Reference Intakes), cantitatea recomandata de zinc si tolerabilitatea organismului fata de limita superioara a acesui aport variaza in functie de varsta, sex, stari fiziologice speciale – sarcina sau lactatie.

Specialiatii DRI au rolul de a stabili limitele prin care oamenii sa se poata ghida in ceea ce priveste aporturile nutritionale si de aceea nu este necesar sa fie urmate intocmai. Activitatea fizica excesiva, regimul vegetarian, prezenta unei boli pot modifica limitele stabilite de DRI. In plus, in cazul unor afectiuni, poate fi chiar necesara depasirea limitei superioare de aport a zincului.

Aproximativ 70% din zincul obtinut din alimentatie provine din produsele de origine animala. Carnea macra, ficatul, ouale, cerealele imbogatite si fructele de mare (in special stridiile) sunt adevarate resurse de zinc. Deoarece din multe diete vegetariene lipsesc aceste alimente, la vegetarieni, absorbtia zincului se produce in general lent. Se apreciaza ca vegetarienilor le este necesar un aport de doua ori mai mare decat celor care consuma alimente nonvegetariene.